a persoanei juridice
Legea sănătăţii conţine reglementări amănunţite privind conducerea şi organizarea administrativă a unităţilor sanitare, în funcţie de tipul de asistenţă medicală prestată, reguli generale aplicabile atât unităţilor publice, cât şi celor private.
Potrivit art. 654 alin. (2) din Legea sănătăţii, personalul medical nu este răspunzător pentru daunele şi prejudiciile produse în exercitarea profesiunii când acestea se datorează, între altele, condi
ţiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de diagnostic şi tratament, infecţiilor nosocomiale.
Din aceste reglementări, coroborate cu legislaţia din domeniul protecţiei consumatorului şi cu o serie întreagă de acte normative infra-legale', se poate desprinde concluzia că, deşi neprevăzută
expres, incumbă persoanelor juridice (în egală măsură publice sau private, ori de drept public - structurilor administraţiei cu competenţe în domeniul sanitar, bunăoară) o veritabilă obligaţie de bună
organizare, în cadrul obligaţiilor generale de securitate ( de rezultat)2.
Când un anume rezultat vătămător pentru integritatea corporală
sau sănătatea unei persoane poate fi pus într-o relaţie de cauzalitate, fie şi indirectă, cu o deficienţă de ordin organizatoric, se poate vorbi de o faptă a persoanei juridice ce poate antrena răspunderea ei penală.
De exemplu, a fost angajată această răspundere în situaţii precum: decesul pacientului supus unei intervenţii de angioplastie3, survenit ca urmare a imposibilităţii transferului în timp util către un centru de chirurgie cardiovasculară, în condiţiile în care unitatea care efectuase intervenţia nu avea un serviciu propriu de 1 E.g., Ordine ale Ministerului Sănătăţii (cum ar fi Normele de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare).
2 Cu privire la caracterul de obligaţii de rezultat, a se vedea /. Turcu, op. cit., p. 277, 287, 298.
3 Angioplastie = refacerea chirurgicală a unui vas sanguin.
