232 Răspunderea penală a persoanei juridice în cazurile de ma/praxis
îngrădiri privind prescripţia şi recomandările cu caracter medical.
Am arătat, de asemenea, care este semnificaţia, din punctul de vedere al răspunderii penale a persoanei juridice, a acestui caracter independent al actului medical.
Din punctul de vedere al dreptului civil, trebuie stabilit dacă
atare dispoziţii sunt compatibile cu existenţa unui raport de prepu
şenie între persoana juridică şi cadrul medical, raport care să fundamenteze răspunderea celei dintâi pentru malpraxis ca o răspundere a comitentului pentru fapta prepusului, supusă dispoziţiilor art. 1373 C.civ., în condiţiile în care, potrivit alin. (2) al acestui articol, este comitent acela care „exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia".
De ce mă complic cu aşa subtilităţi civile în această lucrare destinată penaliştilor? Întâi, pentru că procesul penal are şi o latură
civilă, care se soluţionează după regulile acestei materii. Al doilea, pentru că raportul dintre persoana juridică şi persoana fizică are o înrâurire şi asupra calităţii în care persoana juridică va sta în procesul penal, aşa cum se va arăta în Titlul final, dedicat procedurii.
Aşadar, doctrina este majoritară în a considera că actul medical nu este prestat în cadrul unui raport de prepuşenie, aplicarea dispoziţiilor art. 1373 C.civ. fiind fără echivoc înlăturată de dispoziţiile menţionate din Legea sănătăţii 1•
În practica instanţelor civile se reţine, de asemenea, lipsa calităţii de comitent a unităţii sanitare în cadrul căreia activează
medicul pentru faptele de malpraxis ale acestuia: ,,Profesia de medic are, la baza exercitării sale, independenţa şi libertatea profesională a medicului, precum şi dreptul de decizie asupra hotărârilor cu caracter medical, fiind o profesie liberală. Faţă de natura 1 „În domeniul profesiilor liberale, cum este cea a medicului, ( ... ) prestatorul serviciilor, deşi are încheiat un contract individual de muncă, în concret, nu se află într-un raport de prepuşenie, deoarece nu execută o dispoziţie sau însărcinare, ci îşi exercită propria artă sau măiestrie profesională" [L.-R. Boită, în F.-A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici,
I. Macovei (coord.), Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p. 1 523]; în acelaşi sens, L. Pop, în
L. Pop, J. -F. Popa, S.J. Vidu, op. cit., p. 325; A. G. Năsui, op. cit., p. 215.
