16
Un pic de teorie
la dispoziţie categorii şi clasificări proprii lui, aşadar uşor de utilizat; aceasta, întrucât instituţiile de drept ce conturează răspunderea, civilă sau penală, se vor aplica nu în funcţie de specificul
„medical" al actului profesionistului, ci prin observarea specificului juridic al obligaţiilor profesionale - spre exemplu, de a face ori de a nu face, de diligenţă ori de rezultat. Îi rămâne juristului singura dificultate de a identifica obligaţia sau setul de obligaţii ce revin profesionistului în fiecare caz în parte. În secţiunea ce urmează o să
prezint câteva instrumente care facilitează acest demers.
Secţiunea a 2-a. Care sunt obligaţiile profesionaleşi cum le identificăm
Doctrina încearcă o clasificare a obligaţiilor, ba chiar o enumerare exhaustivă a acestora. Demersul este imposibil, chiar şi pentru obligaţiile cu caracter general, pentru că, aşa cum voi arăta, sursele (izvoarele) acestor obligaţii nu pot fi inventariate. Important este, pentru jurist, să fie avizat cu privire la natura acestor izvoare şi să
le poată accesa ori măcar să aibă reperele pentru a căuta, în funcţie de specificul fiecărei cauze, sursele relevante.
categorii de „proceduri medicale", dar numai cu caracter exemplificativ şi pentru a concretiza raportul cu natura juridică a obligaţiilor profesionale pe care fiecare le implică, fără a le acorda vreo semnificaţie proprie în cadrul demersului juridic; pentru un inventar al problemelor de ordin medical care pot aduce în discuţie răspunderea juridică în cadrul diferitelor tipuri de acte medicale, a se vedea A. Rogier ( coord.), Responsabilite Medicale. La reference pour Ies hopitaux - medecins - juristes, Editions ESK.A, Paris, 2005, sau D. Malicier, A. Miras, P. Feuglet, P. Faivre,
La responsabilite medicale. Donnees actuelles, ed. a 2-a, Editions ESK.A, Paris, 1 999.
