Răspunderea pentru ma/praxis - o răspundere profesională
19
Obligaţia de îngrijire este una cu caracter general, aplicabilă
oricărui domeniu al asistenţei medicale şi guvernează orice actmedical; o serie de dispoziţii legale concretizează această obligaţiecu caracter general şi o transpun în obligaţii specifice unor anumiteactivităţi sau unor anumite acte medicale.
§2. Obligaţia de a şti
Conţinutul ei constă în îndatorirea profesionistului de a seinforma continuu, de a fi la curent cu datele cele mai actuale aleştiinţei medicale sau ale specializării sale, de a cunoaşte metodelede tratament şi practicile acceptate de comunitatea profesională; înesenţă, este o obligaţie de formare profesională continuă.
Izvorul obligaţiei este unul legal; art. 666 din Legea sănătăţiiprevede că „în acordarea asistenţei medicale/îngrijirilor de sănătate, personalul medical are obligaţia aplicării standardelor terapeutice, stabilite prin ghiduri de practică în specialitatea respectivă,aprobate la nivel naţional, sau, în lipsa acestora, standardelor recunoscute de comunitatea medicală a specialităţii respective".
Prin referirea în cadrul textului legal la standardele recunoscutede comunitatea medicală, textul reglementează, chiar dacă implicit,obligaţia cunoaşterii lor.
Obligaţia este explicitată, spre exemplu, în Codul deontologic(Codul de deontologie medicală al Colegiului medicilor dinRomânia1); la art. 21, acesta prevede că „medicul trebuie să fie ( ... )în permanenţă preocupat de creşterea nivelului său profesional( ... )" şi că un comportament profesional „implică, fără a se limitala preocuparea constantă şi permanentă a medicului pentru aflarea,pe orice cale, inclusiv prin intermediul formelor de educaţiemedicală continuă, a celor mai noi descoperiri, procedee şi tehnicimedicale asimilate şi agreate de comunitatea medicală".
legate de răspunderea persoanelor juridice din domeniul privat în legătură
cu asistenţa medicală de urgenţă: infra, Titlul III, Capitolul I, Secţiuneaa 2-a, §4.
1 M.Of. nr. 98 1 din 7 decembrie 20 1 6.
