20
Un pic de teorie
Existenţa acestei veritabile obligaţii profesionale constituie uninstrument util juristului, pentru că ea poate constitui un criteriuimportant în prefigurarea „grilei" aplicabile unei fapte concrete:modul în care această obligaţie este îndeplinită poate constitui uncriteriu, spre exemplu, pentru evaluarea conduitei care constituieelementul material în cazul infracţiunilor contra persoanei, întregind conţinutul unor obligaţii specifice (aplicarea, chiar corectă, aunei tehnici chirurgicale, în condiţiile în care salutară ar fi fostadoptarea altei tehnici, general cunoscute şi practicate) ori pentruaprecierea condiţiilor în latura subiectivă (respectiv a celei „trebuiasă prevadă", din conţinutul culpei).
§3. Alte obligaţii prevăzute în legi
Separat de obligaţiile generale, cum sunt cea de îngrijire şi ceade ştiinţă ( de a şti), fiecare domeniu al activităţii de sănătatecunoaşte reguli şi obligaţii proprii, după cum fiecare act medical înparte este guvernat de obligaţii specifice. Acestea din urmă nuînlocuiesc obligaţia generală de îngrijire, ci se aplică unui aspectparticular al îngrijirii medicale, obligaţia de îngrijire păstrând uncaracter general şi subsidiar.
Regăsim în Legea sănătăţii, spre exemplu, expres prevăzute, obligaţia de disponibilitate a medicului, prevăzută de art. 380 alin. (2),ori obligaţiile de a obţine acordul informat al pacientului pentruorice procedură medicală cu grad de risc şi de a-i furniza pacientului, într-un limbaj accesibil acestuia, informaţiile necesare pentruexprimarea acordului, prevăzute de art. 660.
Obligaţia de a obţine acordul informat al pacientului pentruefectuarea oricărui act medical are o reglementare detaliată în lege,fiind acolo prevăzute atât criteriile pentru valabilitatea consimţământului, cât şi alte îndatoriri ale cadrelor medicale pentru a seasigura că pacientul decide în deplină cunoştinţă de cauză. Acestansamblu de reguli este instituit corelativ unei componente adreptului persoanei de a dispune de ea însăşi, subsumată la rândulsău demnităţii, ca valoare fundamentală, premisă a unor drepturipersonale care sunt diferite de dreptul la viaţă şi de cel la sănătate.
