accentuat, dar care, mai ales, constituie un examen ex post al evenimentului, când urmările şi cauzele sunt cunoscute'.
Fără a le putea substitui, declaraţiile martorilor specialişti ar putea complini în multe situaţii expertizele 2•
Secţiunea a 3-a. Înscrisurile
Acestea sunt probe care se administrează cu precădere în primele faze ale investigaţiei, pentru stabilirea unor aspecte precum:
- categoriile de personal medical responsabile cu îngrijirea victimei şi identificarea persoanelor care au prestat efectiv asistenţa medicală; Astfel de împrejurări rezultă din înscrisuri precum regulamentele interne ale instituţiilor medicale ori fişa postului.
- starea pacientului premergător acordării asistenţei medicale, evoluţia pe parcursul îngrijirilor de specialitate, evaluările interne ale unităţii medicale;
Pot avea relevanţă înscrisuri precum: fişa de consultaţii de la medicul de familie, biletul de trimitere eliberat de medicul de familie, foaia de observaţie, raportul de predare-primire a serviciului între cadrele medicale, procesul-verbal al Comisiei de analiză a decesului, rezultate ale analizelor şi investigaţiilor, reţete etc.
- acordul/refuzul pacientului de a primi îngrijirile medicale; La nivelul fiecărei unităţi medicale ori chiar la nivelul secţiilor în cadrul unei unităţi se întocmesc formulare tip pentru informarea 1 Asupra importanţei care se acordă în jurisprudenţa americană
condiţiei ca expertul chemat să depună mărturie să aibă şi pregătirepractică, nu doar academică, şi, mai mult, ca practica lui să acopere ocazuistică similară situaţiei în cauză, neîndeplinirea acestor cerinţeatrăgând excluderea probei, cu titlu de exemplu, D.J. Mayer, R.I. Simon,
D. W Shuman, op. cit., p. 2 1 3-2 1 6.
2 Cu privire la utilitatea acestui mijloc de probă, a se vedea şi O. Murariu, F. -M Iepure, Formulări contradictorii în legislaţia privind expertizele medico-legale, cu referire specială asupra expertizelor medicolegale în cazurile de malpraxis medical, în Dreptul nr. 1 0/20 14, p. 1 1 7.
296
Un pic de procedură (penală, desigur)
pacientului şi obţinerea acordului său, înscrisuri care pot interesa organele judiciare pentru a stabili limitele în care actul medical era autorizat să se desfăşoare, ori, aşa cum am arătat, incidenţa unor cauze justificative.
Privitor la relevanţa probatorie a unor atare formulare, trebuie avut în vedere că cerinţa legală privind caracterul informat al consimţământului este în multe situaţii incompatibilă cu caracterul uniform şi impersonal al acestor tipizate. De aceea, organul judiciar va trebui să nu se limiteze la proba cu înscrisul tipizat de care aminteam, ci să verifice, prin alte mijloace de probă (în principal testimoniale) dacă cele consemnate în înscris corespund realităţii, respectiv dacă pacientul a fost într-adevăr informat şi dacă informarea s-a realizat conform standardelor amintite.
- respectarea criteriilor pentru primirea ca pacient, în cazul asistenţei medicale prestate în afara reţelei sanitare aflate în relaţii contractuale cu o casă de asigurări de sănătate;
- standardele profesionale, nivelul general al cunoştinţelor de specialitate.