De exemplu, s-a recurs la procedura ridicării silite când, după
solicitarea în trei rânduri a unor înscrisuri medicale necesare investigării morţii suspecte a unei persoane internate în regim de urgenţă, spitalul nu le-a înaintat organului de urmărire penală, procurorul dispunând în acest caz, ,,în temeiul art. 99 şi art. 1 1 1 C.proc.pen.
anterior, ridicarea silită de la Spitalul MUR a următoarelor înscrisuri: foaia de observaţie nr. ( ... ), registrul de consultaţie C.P.U.
( centrul de primiri urgenţe); registrul de predare gărzi - medici"1•
Consider că trebuie asimilate înscrisurilor - cu consecinţa că
urmează acelaşi regim cât priveşte administrarea la dosarul cauzei
- şi documentele conţinând rezultate imagistice ale investigaţiilor ( cum ar fi radiografiile).
Când oricare dintre aceste documente sunt stocate şi în format electronic, sau exclusiv în format electronic, vor fi în schimb aplicabile, după caz, dispoziţiile privind predarea datelor informatice, de la art. 170 C.proc.pen., iar dacă datele electronice nu sunt puse voluntar la dispoziţia organului de urmărire penală se vor aplica dispoziţiile de la procedeul probatoriu al percheziţiei informatice, reglementat de art. 168 C.proc.pen.
Secţiunea a 4-a. Mijloacele materiale de probă
Pot constitui mijloace materiale de probă sau corpuri delicte obiecte precum dispozitivele, aparatura medicală utilizată în actul medical sau obiectele purtând urme biologice sau chimice (pansamente, seringi folosite etc.).
Există situaţii în care şi rezultatele investigaţiilor consemnate în înscrisuri sau materializate în imagini trebuie valorificate ca mijloace materiale de probă - în sensul art. 197 C.proc.pen. Am în vedere ipoteza în care element material al infracţiunii îl constituie neîndeplinirea unei obligaţii de rezultat privind acurateţea analizelor sau a investigaţiilor de observare. Astfel, documentul scris 1 Parchetul de pe lângă Jud. Roman, ordonanţa nr. 1 022/P/2008 din I aprilie 2008, nepublicată.
298
Un pic de procedură (penală, desigur)
sau imaginea întocmite necorespunzător, sau care sunt rezultatul unei investigaţii efectuate necorespunzător din punct de vedere tehnic, constituie în aceste situaţii mijlocul material de probă.
Obţinerea lor este similară ridicării de înscrisuri.
Pentru aceste situaţii însă, trebuie observate regulile speciale de păstrare, care să permită o examinare concludentă pe tot parcursul procesului penal, precum şi expertizarea lor.
Secţiunea a 5-a. Valoarea probatorie a actelor de
constatare/cercetare întocmite de Colegiile profesionaleşi de către Comisia de monitorizare şi competenţă
profesională pentru cazurile de malpraxis
Învestite cu competenţe profesional-administrative, aceste organisme nu fac parte dintre organele judiciare. De aceea, constatările sau aprecierile lor nu pot constitui probe în procesul penal.
Astfel, concluziile, oricât de serios fundamentate ştiinţific, ale acestor organisme, nu pot servi la soluţionarea cauzei penale. Ele au simpla natură a unor înscrisuri extra-judiciare care, circumstan
ţial, pot determina decizia organelor judiciare de a administra ele însele informaţiile despre care se face vorbire în cuprinsul lor, prin constatări, expertize, audieri etc., efectuate în condiţiile Codului de procedură penală.
Reţin în acest sens următoarele considerente ale unei instanţe civile, care, a fortiori, sunt aplicabile şi cauzelor penale: ,,Decizia (Comisiei Superioare de Medicină a Colegiului Medicilor - n.a.) analizează faptele petrecute din perspectiva răspunderii disciplinare a medicilor, iar nu din punctul de vedere al răspunderii civile delictuale, asupra căreia doar instanţele au competenţa de a hotărî.
Totodată, constatarea medicilor specialişti privind elementul vinovăţie ( ... ) nu se impune instanţelor cu autoritate de lucru judecat.
Instanţa hotărăşte pe baza probelor administrate, independent de
