De aceea, am încercat în carte ca, organizând unele probleme teoretice şi fără a-mi depăşi specializarea de ,judiciarist", să pun la dispoziţie repere atât pentru etapele şi obiectivele probaţiunii în faza de urmărire penală, cât şi pentru evaluarea sau completarea probatoriului şi pentru soluţionarea acuzaţiei de către judecător, precum şi, nu în ultimul rând, pentru organizarea apărării de către cadrul medical pus sub acuzaţie penală.
Rezum în Schema de mai jos etapele urmăririi penale într-un caz de malpraxis medical. Etapele nu corespund unei cronologii a cercetării penale, ci sunt etape ale unui raţionament, paşi ai unei analize. Cred că ele pot ghida într-o oarecare măsură şi succesiunea probaţiunii, disciplinând astfel alcătuirea dosarului de unnărire ·
penală, întrucât, cunoscând acest tablou complet, un criminalist îş{
va putea organiza activitatea în funcţie de obiectul mijloacelor de probă, de caracterul lor perisabil, de riscul denaturării informaţiilor cu trecerea timpului, de costul obţinerii infonnaţiilor prin raportare la relevanţa lor ş.a.m.d.
Scheme şi figuri
301
Etapa I . S e stabilesc premisele cazului: c e trebuia făcut, c e s-a făcut î n concret
( după această etapă, analiza va trebui să continue cu compararea celor două conduite)
✓ Se stabileşte ce presupune în mod ideal actul medical efectuat - o evaluare în
abstract a regulilor profesiei; conturarea conduitei standard; din conduita standard se obţine inventarul obligaţiilor profesionale asociate actului medical De ce nu se poate fără:
---+ drept substanţial - stabilirea regulilor profesionale înseamnă identificarea conduitei interzise de lege, adică identificarea acelor reguli a căror încălcare intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii ( da, e constituţional să fie aşa - Titlul I, Capitolul II, Secţiunea a 2-a, §5);
---+ drept procesual - a identifica în concret conduita standard înseamnă a identifica o parte esenţială a componentei acuzaţiei (Titlul II, Capitolul II, Secţiunea a 3-a, § 1 şi mai ales Titlul V, Capitolul II, Secţiunea a 2-a);
---+ criminalistic: permite stabilirea persoanelor cărora, în concret, le reveneau obligaţiile profesionale în cadrul actului medical analizat.
La ce o să mai ajute (dacă se va trece de etapa a 2-a):
---+ aflăm cu această ocazie dacă actul medical implică în mod necesar anumite suferinţe fizice: aceste consecinţe inerente ale actului medical corect efectuat nu vor fi avute în vedere la stabilirea urmării relevante penal a faptei; numai consecinţele care excedă acestora vor fi analizate ca urmare a infracţiunii (Titlul II, Capitolul I, Secţiunea a 3-a, §2);
---+ legătura de cauzalitate: identificarea standardului profesional face proba aptitudinii în abstract a conduitei corecte de a înlătura rezultatul care constituie urmarea infracţiunii; dacă se va ajunge la etapa a 3-a, o parte importantă a problemei cauzalităţii este deja rezolvată (Titlul II, Capitolul I, Secţiunea a 3-a, §3);
---+ latura subiectivă - identificarea standardului profesional are semnificaţia condiţiei
„trebuia să prevadă" din cadrul culpei simple: standardul profesional este instituit pentru a preveni anumite consecinţe; obligaţia de a cunoaşte aceste standarde implică obligaţia de a cunoaşte aceste consecinţe = trebuia să prevadă; dacă se va ajunge la etapa a 4-a, o parte importantă a problemei vinovăţiei este deja rezolvată (Titlul II, Capitolul I, Secţiunea a 4-a, §2).
✓ Se stabileşte ce s-a făcut în concret - ce a făcut fiecare dintre persoanele
