implicate în actul medical
- probatoriul pentru cele două premise se administrează cel mai adesea simultan; scopul principal al probaţiunii în această fază este acela de a permite parcurgerea etapei a doua din cadrul analizei, constând în compararea celor două conduite;
- de aici, principala dificultate procesuală în acest stadiu e evaluării: stabilirea momentului de la care ancheta ar trebui să se desfăşoare in personam;
- criteriul pentru trecerea la faza in personam: îndată ce probatoriul cu privire la cele două premise ( chiar dacă nu este epuizat cu privire la niciuna dintre ele) furnizează indicii rezonabile că actul medical concret ar putea să
nu fie cel standard, se va trece la faza in personam a urmăririi penale;
,,indicii" nu înseamnă certitudini, ,,rezonabil" înseamnă doar că nu e exclus, că trebuie verificat (Titlul V, Capitolul II, Secţiunea 1 ).
302
Răspunderea penală pentru ma/praxis medical
Etapa a 2-a. Se compară conduita concretă cu conduita ideală (analiza va continua numai dacă cele două conduite nu coincid)
✓ Există identitate între conduita standard şi conduita concretă - case
closed, nu este realizată o cerinţă esenţială a elementului material - aceea ca fapta să reprezinte încălcarea unui standard profesional - art. 1 6 alin. ( I ) lit. b) teza I C.proc.pen.
✓ Nu există identitate între conduita ideală şi cea concretă = se identifică
o greşeală de conduită prin raportare la standardul profesional -> analiza continuă în latura obiectivă: se va verifica legătura de cauzalitate
- după ce se constată că nu există identitate între conduita ideală şi cea concretă, este exclus să ne mai aflăm în faza in rem
a urmăririi penale (Titlul V, Capitolul II, Secţiunea ! );
- fo1mularea acuzaţiei = indicarea conduitei concrete prin comparaţie cu conduita ideală şi identificarea obligaţiilor profesionale încălcate (Titlul V, Capitolul II, Secţiunea a 2-a).
- înainte de a stabili caracterul greşit al unei conduite, este fără obiect a analiza legătura de cauzalitate, întrucât relaţia de cauzalitate trebuie stabilită între caracterul greşit şi rezultat (vezi Etapa a 3-a);
- atenţie la diferenţa dintre faptele comisive şi cele omisive (Titlul II, Capitolul I, Secţiunea a 3-a);
- gestul profesional pervertit de aparatura defectă poate aduce în discuţie constrângerea fizică (Titlul IV, Capitolul II);
- cazul fortuit - nu doar imposibil de demonstrat, ci şi inutil (Titlul IV, Capitolul III).
Scheme şi figuri
303
Etapa a 3-a. Se verifică dacă există legătură de cauzalitate întrecaracterul greşit al actului medical şi deces/vătămare (analiza va continuacu vinovăţia numai dacă se stabileşte legătura de cauzalitate)
