42
Un pic de teorie
stabili care sunt riscurile utile ( care pot fi asumate) şi în a evalua modul de îndeplinire a actului medical: ,,în domeniul chirurgiei estetice, chirurgul, chiar dacă nu este ţinut decât de o obligaţie de mijloace, trebuie să compare atent riscurile şi avantajele scontate, abţinându-se să aplice o terapie ale cărei inconveniente riscă să
depăşească neajunsul estetic pe care doreşte sa-1 trateze sau a cărei gravitate ar fi disproporţionată faţă de remediul estetic" 1•
Secţiunea a 4-a. Principiul independenţei profesionale;relevanţa lui pentru răspunderea penală
Art. 381 din Legea sănătăţii prevede: ,,(1) În scopul asigurării în orice împrejurare a intereselor pacientului, profesia de medic are la baza exercitării sale independenţa şi libertatea profesională a medicului, precum şi dreptul de decizie asupra hotărârilor cu caracter medical.
(2) Având în vedere natura profesiei de medic şi obligaţiile fundamentale ale medicului faţă de pacientul său, medicul nu este funcţionar public şi nu poate fi asimilat acestuia.
(3) În legătură cu exercitarea profesiei şi în limita competen
ţelor profesionale, medicului nu îi pot fi impuse îngrădiri privind prescripţia şi recomandările cu caracter medical, avându-se în vedere caracterul umanitar al profesiei de medic, obligaţia medicului de deosebit respect faţă de fiinţa umană şi de loialitate faţă de pacientul său, precum şi dreptul medicului de a prescrie şi de a recomanda tot ceea ce este necesar din punct de vedere medical pacientului".
În privinţa medicului stomatolog, în alin. ( 1) al a1i. 481 din Legea sănătăţii se regăseşte o dispoziţie similară: ,,independenţa profesională conferă medicului stomatolog dreptul de iniţiativă şi decizie în exercitarea actului medico-dentar şi deplina răspundere a acestuia"; alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că „medicul 1 C.A. Versailles, 2 1 februarie 1 99 1 , apud G. Devers, Pratique de la responsabilite medicale, Editions ESKA, Paris, 2000, p. 1 99.
