58
Infracţiunile asociate ma/praxisului comise de persoana fizică
Nici raporturile de subordonare propriu-zisă, cum ar fi cele dintre medicul rezident şi specialistul sub îndrumarea căruia se află, ori cele dintre asistenta medicală şi medic, nu exclud propria evaluare pe care profesionistul trebuie să o facă asupra actului medical pe care îl îndeplineşte, chiar atunci când o face din dispoziţia celui căruia îi este subordonat. De exemplu, medicul rezident, deşi are nu are dreptul de a stabili ori modifica planul terapeutic (lui revenindu-i numai obligaţia de a asigura aducerea la îndeplinire a planului stabilit de medicul specialist), nu va fi apărat de răspundere dacă, realizând caracterul eronat al metodei stabilite de specialist, a aplicat-o numai în virtutea subordonării sale, fără a acţiona pentru prevenirea rezultatului şi fără a informa specialistul 1 •
La fel, prescripţia medicului nu înlătură, de plano, obligaţia farmacistului de a evalua conţinutul reţetei: dacă prescripţia medicului este greşită, farmacistul care a observat-o va putea răspunde, alături de medic, pentru vătămarea produsă2.
În fine, amintesc aici tot cu titlu de exemplu şi situaţia echipelor interdisciplinare care tratează pacienţi afectaţi de boli psihice. Din perspectiva răspunderii pentru malpraxis, această patologie are ca specific de a pune probleme nu doar în legătură cu răspunderea pentru prejudiciul suferit de pacient, ci şi pentru prejudiciul produs 1 Pentru o abordare de drept civil a aceleiaşi ipoteze, a se vedea F.I. Mangu, op. cit., p. 555; autorul este de părere că în toate situaţiile
„vinovăţia (civilă - n.a.) specialistului o va absorbi pe cea a rezidentuluisau a asistentului medical care a dat dovadă de neglijenţă în efectuareaactului medical indicat".
2 Atrag atenţia că în ultimele două exemple ne putem afla chiar în prezenţa culpei cu prevedere în privinţa celui care a realizat, a înţeles care ar putea fi consecinţa (a prevăzut, aşadar), dar a decis să procedeze greşit doar întrucât aşa decisese acela căruia de plano îi revenea obligaţia să
stabilească conduita terapeutică; desigur, rezidentului sau farmacistului dinaceste exemple nu îi revine obligaţia de a şti similară specialistului (el nu
,,trebuie" să prevadă), dar dacă în concret, chiar şi în lipsa acestei obligaţii,el a fost suficient de pregătit încât să „ştie" (să prevadă), o atare prevedereîn pofida căreia a acţionat nu poate rămâne rară consecinţe în planul laturiisubiective a infracţiunii; a se vedea infra, Secţiunea a 4-a, §4.
