Uciderea din culpă şi vătămarea corporală din culpă
5 5
în lanţul cauzal nu este atât de mare şi regulile generale se aplică
relativ simplu, în schimb, când intervine o omisiune ( cum este, spreexemplu, neîndeplinirea obligaţiei de a supraveghea pacientul),stabilirea persoanelor cărora le revenea obligaţia neîndeplinită esteun proces mai complex, care pune în cauză, pe de o parte,independenţa actului medical, pe de altă parte, caracterul ierarhizatori interdependent al atribuţiilor în cadrul echipei.
Ilustrativ pentru dificultatea şi relevanţa acestei probleme estefie şi numai faptul că jurisprudenţa franceză şi doctrina pe care ea agenerat-o au ridicat la nivel de problemă de principiu raporturiledintre medicul chirurg şi cel anestezist, criteriile de stabilire arăspunderii lor cunoscând transformări, evoluţii semnificative.
Astfel, iniţial medicul anestezist a fost considerat singurulresponsabil nu doar pentru prejudiciile rezultând din modul deefectuare a anesteziei propriu-zise ori din celelalte intervenţii terapeutice ale specialităţii sale ( de exemplu, intervenţiile în activitateade terapie intensivă sau în reanimare), ci şi pentru prejudiciilerezultând din modul de îndeplinire a obligaţiei sale de supraveghere a pacientului; într-o primă orientare, el a fost consideratunicul titular al acestei obligaţii: ,,Medicul anestezist este responsabil de actele sale din timpul perioadei pre-operatorii şi a celeioperatorii şi, de asemenea, de cele din decursul perioadei post-operatorii, întrucât el este în egală măsură şi reanimator ( . . . ). Dinmomentul în care a părăsit sala de operaţie, pacientul se află subautoritatea proprie şi exclusivă a medicului anestezist-reanimator,care este ţinut să acorde îngrijirile pentru revenirea pacientului desub efectul anestezicului, îngrijiri de care chirurgul este în modfiresc dispensat"1 •
Acestei aplicări foarte stricte a principiului responsabilităţiipersonale prin raportare exclusiv la propria specializare i s-au adusnecesare corective, întrucât s-au luat în considerare şi celelalteobligaţii care revin profesionistului atunci când este implicat într-oechipă; în cazul chirurgului, a fost luată în considerare obligaţiasale de a supraveghea bunul mers al intervenţiei în ansamblul său,în toate componentele care concură la reuşita ei.
1 C.A. Paris, 24 februarie 1 983, citată de F. Vialla (direction),
M Reynier (coordination), op. cit., p. 498.
