54
Infracţiunile asociate ma/praxisului comise de persoana fizică
medicale şi indiferent de responsabilităţile care revin fiecăruia dintre membri, chiar atunci când coordonarea unui complex de activităţi revine unei singure persoane.
O altă trăsătură importantă a profesiei de medic se află şi ea în strânsă interdependenţă cu caracterul personal al răspunderii: independenţa medicului în exercitarea actului medical; această independenţă profesională presupune, între altele, că medicul are deplina libertate de a decide asupra modului în care practică un act medical.
Decurgând în mod firesc din cele de mai sus, putem stabili regula de maximă generalitate potrivit căreia fiecare cadru medical va răspunde pentru greşelile legate de îndeplinirea propriilor obligaţii.
Tot cu titlu de regulă să reţinem şi că obligaţiile cadrelor medicale sunt determinate de specializarea fiecăruia dintre ei.
Aceste reguli trebuie însă completate cu câteva precizări, care, fără a institui excepţii, sunt menite să explice transpunerea lor corectă în practică.
Prima se referă la procesul de identificare a propriilor obligaţii profesionale ale fiecărei persoane implicate în actul medical: există
o serie de obligaţii profesionale care fac mai puţin relevantă
specializarea cadrului medical, dar care aduc în schimb în discuţie alte criterii, precum natura actului medical sau modul de organizare a acestuia.
În lucrările de specialitate sunt prezentate o serie de situaţii din practica medicală ca fiind tipice pentru problematica în discuţie, nu doar prin caracterul lor recurent în practică, ci şi prin aptitudinea lor de a fumiza soluţiile de principiu aplicabile în toate cazurile de conduite medicale „compuse": raporturile dintre membrii echipei care efectuează o intervenţie chirurgicală, raporturile dintre medici şi celelalte categorii de personal medical ( asistente, moaşe, infirmiere), raporturile dintre medici cu statut diferit (rezidenţi, specialişti, şefi de secţii/.
Spre deosebire de ipoteza în care o greşeală terapeutică intervine comisiv, când dificultatea de a stabili contribuţia fiecărui act 1 A se vedea, cu titlu de exemplu, sinteza din F. Vialla (direction), M Reynier (coordination), Les grandes decisions du droit medical, 2-e edition, LGDJ, Lextenso editions, 20 14, p. 497-503.
