Uciderea din culpă şi vătămarea corporală din culpă
5 1
în cazul lor coautoratul 1• Autorii care reţin existenţa coautoratuluiconsideră că el este, chiar şi în cazul infracţiunilor din culpă,expresia unei cooperări atât materiale, cât şi subiective între făptuitori. Recent, s-a exprimat şi opinia că această pluralitate de autoriîn cazul infracţiunilor din culpă nu ar fi o formă de participaţiepropriu-zisă (întrucât participaţia ar presupune o cooperaresubiectivă incompatibilă cu forma de vinovăţie a culpei), ci una
sui-generis, ,,pluralitatea material-complementară": fără a constituicoautorat, ar fi totuşi „o colaborare materială la producerea unuisingur rezultat" 2.
Mă raliez opiniei3 că această dezbatere rămâne una strictteoretică, fără vreo consecinţă în plan practic: fiecare persoană însarcina căreia se va reţine o contribuţie materială de autor varăspunde în această calitate pentru infracţiunea de ucidere, respectiv de vătămare corporală din culpă.
Sunt însă situaţii în practica asistenţei de sănătate în careproblema pluralităţii de subiecţi activi cere o atenţie specială.
Astfel, de multe ori actul medical este constituit dintr-o pluralitate de contribuţii de specialitate, fie simultane ( cum este cazul,spre exemplu, al majorităţii intervenţiilor chirurgicale), fie succesive (spre exemplu, în cazul îngrijirilor medicale intra-spitaliceştisau al celorlalte care reclamă intervenţia medicilor de diferitespecialităţi etc.).
Este adevărat că în domeniul medical de cele mai multe oripluralitatea de conduite aflate în legătură cu rezultatul nu constituieo „faptă unică", pentru că în principiu intervenţia mai multor cadremedicale are la bază sarcini diferite, rezultate din specializări diferite - aşadar, atribuţii, obligaţii profesionale proprii; prin urmare,de cele mai multe ori vom identifica mai degrabă o pluralitate de 1 V. Cioclei, op. cit., p. 48; F. Streteanu, D. Niţu, op. cit., p. 204; L. Lefterache, op. cit., p. 40 1-403; pentru o sinteză a opiniilor şi argumentelor exprimate în timp în această materie, a se vedea R.H. Radu, Participaţia în dreptul penal, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 20 13, p. 96-99.
2 S. Bogdan, D.A. Şerban, op. cit., p. 75-77.
3 V. Cioclei, Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra persoanei şi infracţiuni contra patrimoniului, ed. a 6-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 202 1 , p. 48.
