Uciderea din culpă şi vătămarea corporală din culpă
57
De aceea, cred că este greşită o soluţie de achitare din jurisprndenţa noastră prin care a fost absolvit de răspundere un medicchirnrg ce nu a verificat personal, aşa cum era obligat, extragereameşelor sterile din corpul pacientului şi nici nu s-a asigurat că
,,asistentul instrumentar", responsabil de inventarul lor, şi-a îndeplinit obligaţia de a le număra după finalizarea intervenţiei 1•
A doua precizare este aceea că, indiferent care ar fi raporturiledintre profesioniştii implicaţi (aşadar inclusiv când raporturiledintre ei sunt unele de subordonare), fiecare dintre ei este ţinut să
îşi evalueze prestaţia ţinând seama nu doar de propriile atribuţii, cisă îşi adapteze propria contribuţie observând critic intervenţiilecelorlalţi profesionişti.
Spre exemplu, într-o cauză s-a reţinut nu doar greşealamedicului obstetrician de a nu fi dat indicaţii moaşei cu privire lamedicaţia post-operatorie după o naştere cu grad ridicat de risc, dea nu fi supravegheat pacienta şi de a nu fi observat astfel semneleunei hemoragii interne, ci şi fapta culpabilă a moaşe/, în sarcinacăreia instanţa a identificat neîndeplinirea propriilor obligaţii careîi revin în temeiul legii privind îngrijirea post-natală a mamei, chiardacă deciziile terapeutice revin în principal medicului obstetrician:
,,în faza post-operatorie, îi revenea moaşei să prescrie ori să întrerupă, pe propria sa răspundere, administrarea medicaţiei în cauză,medicaţie aflată pe lista de medicamente pe care moaşa are dreptulde a le prescrie ( ... ), culpa medicului obstetrician nefiind suficientă
pentru a exclude eventualele greşeli comise de moaşă în timpuloperaţiei sau pe parcursul supravegherii ulterioare naşterii" 3•
1 Jud. Cluj, Secţia penală, sentinţa penală nr. 426/20 I 6, menţinută prin decizia nr. 146 1 /20 1 6 a C.A. Cluj, Secţia penală, precitate.
2 Moaşa este personal medical, conform art. 653 alin. (I) lit. a) din Legea sănătăţii; îi revin toate obligaţiile profesionale specifice cadrelor medicale; nu există în Legea sănătăţii dispoziţii speciale privind obliga
ţiile acestei categorii de cadre medicale; ele se pot regăsi în regulamentelespitalelor, în ghidurile de bune practici, în protocoalele întocmite pentrudiferite categorii de activităţi.
3 Cass. Crim., 2 1 octombrie 1 998 (www.legifrance.gouvjr); discutată
şi în Rapport Annuel 2007 - La sante dans la jurisprudence de la Cour de
Cassation, La Documentation Frarn;aise, Paris, 2008, p. 248.
