Uciderea din culpă şi vătămarea corporală din culpă
7 5
În fine, pentru recurenţa lor în practică, trebuie amintite în cadrul acestei treceri în revistă a conduitelor omisive ce pot constitui elementul material al infracţiunilor şi acelea care constau în neîndeplinirea obligaţiilor de supraveghere. Spre exemplu, a fost condamnat pentru infracţiunea de ucidere din culpă medicul anestezist care, neîndeplinindu-şi obligaţia de supraveghere, a părăsit sala de operaţii, ceea ce a dus la neobservarea unei decompensări cardiovasculare suferite de pacienta supusă unei operaţii de cezariană şi, respectiv, la ne luarea măsurilor de resuscitare în timp util 1•
Tot în considerarea obligaţiei de supraveghere, dar şi a aceleia de a da indicaţiile necesare personalului din subordinea lui, s-a reţinut fapta medicului obstetrician care „şi-a nesocotit propriile obligaţii prin aceea că a omis să dea instrucţiunile necesare moaşei şi să examineze el însuşi pacienta"; conduita medicului a fost reţinută alături de cea a moaşei, constând în fapta comisivă a acesteia de a proceda la întreruperea unei perfuzii, şi în cea omisivă de a nu fi observat existenţa unei hemoragii interne, omisiune datorată
„necunoaşterii datelor dobândite ale ştiinţei, pe care în calitatea sa profesională nu le putea ignora" 2•
1.2.3. Pluralitatea de conduite comisive şi omisive aleaceleiaşi persoane
Am arătat mai sus importanţa delimitării corecte, dintre mai multe fapte ale aceleiaşi persoane, a aceleia care se va reţine ca element material al infracţiunii. În acest cadru, o privire specială
cred că trebuie aruncată asupra a două categorii de activităţi: formularea diagnosticului şi alegerea conduitei medicale; condiţiile în care astfel de acte se pot reţine ca element material al vreuneia dintre infracţiunile în discuţie reclamă o serie de precizări, dat fiind raportul lor cu principiul independenţei profesiei.
a. Stabilirea diagnosticului; eroarea de diagnostic. Stabilirea diagnosticului este un act guvernat de obligaţii de mijloace. Diag-1 Jud. Galaţi, sentinţa penală nr. 1695/2009, definitivă prin decizia penală nr. 1 82/201 1 a C.A. Galaţi, nepublicate.
2 Cass. Crim., 2 1 octombrie 1998 (www.legifrance.gouvfr).
