Bineînţeles că şi mamele procedează la fel!
Dar ca principiu, pentru mulţi taţi, şi reversul este valabil:dacă copilul nu arată nicio iniţiativă, atunci nu există vreo acţiunenici din partea tatălui. Puţini sunt taţii care se angajează într-oactivitate dacă nu au un motiv evident s-o facă. În viaţa cotidiană, această atitudine poate conduce la discuţii absolut tipiceîntre părinţi.
Dacă mama se întoarce acasă la ora cinci şi întreabă: ,,Şi-a mâncatSarah piureul la ora patru?", tata răspunde: ,,Nu, nu mi l-a cerut". -
,,Dar tu ştii că întotdeauna la patru are nevoie de mâncare!"
Din punctul mamei de vedere, aceste atitudini şi moduri deacţionare tipice tatălui şi relativ des întâlnite sunt prea puţindemne de laudă. Uneori, taţii înşişi sunt cei care aderă la acestpunct de vedere şi exclamă: ,,Soţia mea e mult mai perceptivă
Tata nu-i ca mama
JOSEPHINE SCHWARZ-GERO
decât mine!"; ,, Soţia mea se gândeşte mai bine la aceste lucruri!".
Aproape că am putea trage concluzia că unii dintre ei se simtvinovaţi de faptul că nu sunt la fel de capabili ca mamele în planificarea lucrurilor din timp.
Ceea ce este complet valabil în perioada „diadei" - tata nu-ica mama - dobândeşte o cu totul altă semnificaţie în perioadalui „eu şi tu". A-i lăsa copilului iniţiativa şi a nu gândi prea multlucrurile în avans, ci dimpotrivă, a rămâne în aici-şi-acum,exact ca un copil, este ceva absolut minunat şi foarte adecvatetapei. Multe surprize pot lua naştere de aici, lucru care s-aîntâmplat şi în cazul lui Sarah. Dacă la ora cinci ea este încă
plină de vioiciune fără să fi mâncat, această situaţie îi poate daşi mamei de gândit. Oare ar fi suficient dacă ar mânca la intervale mai mari?
Şi iată cum, din nou, tata a schimbat ceva!
REGULI NOI - JOCUL CU TATA
,,Nici nu pot să mă uit!", strigă mama Lenei şi i se poate citi disperarea în ochi. În joacă, tata o învârte pe Lena prin aer. ,,Terog, nu aşa sălbatic! - ,,Dar ei îi face plăcere!" Exact! Lena estefoarte exaltată. Toată faţa îi radiază de fericire! ,,Te rog, încă odată!", par� să transmită ea prin felul în care dă din picioruşe.
Iar asta o mai linişteşte întru câtva şi pe mamă. Dar nu este delocentuziasmată.
Tatăl forţează încă o dată limitele. Şi le împinge un pic maideparte atât pentru Lena, cât şi pentru mamă. Excelent! Şi totuşifelicitări din partea partenerei nu va primi!
Când tata o aruncă în sus, Lena se simte puţin înfricoşată.
Dar apoi este minunat când aterizează din nou, în siguranţă, în
