braţele lui! Este o combinaţie de teamă şi plăcere, ca într-un rollercoaster. Pentru asta ai nevoie de un oarecare curaj! Iar Lena tocmai descoperă că merită să dea dovadă de puţin curaj.
Faptul că mama priveşte scena cu atâta îngrijorare, dar fără
să intervină cu adevărat, reprezintă pentru Lena un alt lucru palpitant. Deci are voie să aibă o altă părere decât mama. Sau? Dartata ce crede despre asta?
Şi mama remarcă acum că Lena, dar şi tatăl ei sunt de altă
părere decât ea. Cu ajutorul lui, Lena îşi vede acum de-ale ei.
Mama nu intervine, pentru că observă şi ea cât de bine se simtefetiţa. Dacă ar fi început să plângă, cu siguranţă că jocul ar fi fostîntrerupt pe loc.
Acest punct ilustrează foarte bine noile reguli de joc. Atâttimp cât ele sunt benefice pentru copil, şi mama se simte motivată. Aceasta este singura premisă. Doar în aceste condiţii eapoate accepta faptul că tata este şi acţionează „altfel". Dar complimentele sau recunoaşterea din partea mamei faţă de tată sevor menţine de obicei între anumite limite. Pentru degrevarealor, mamele îşi doresc în această perioadă pe cineva capabil să
le poată înlocui. Cineva care să poată prelua tot ceea ce face saugândeşte o mamă în raport cu copilul ei şi exact în acelaşi mod.
Când copilul intră în etapa de câştigare a autonomiei, acestproces de „emancipare" este valabil şi pentru tată. Şi el trebuieacum să înceapă să se desprindă de sistemul valoric, de perspectivele şi strategiile materne, sistem valabil până în acest moment.
La modul general, ,,a deveni autonom" înseamnă a învăţa să tebazezi şi pe tine însuţi. Aşa ceva nu este deloc uşor. Cum se faceasta? Unde sunt limitele? Care sunt acele decizii care trebuietotuşi luate împreună cu partenera? Întrebări foarte similare îşipune acum şi copilul. Iar el i le adresează mamei.
Într-un mod miraculos, taţii şi copiii mici au în această perioadă exact aceeaşi dilemă.
