copilul. Cât de mult vine acest lucru în întâmpinarea nevoilor dedezvoltare ale bebeluşului se poate vedea în povestea bebeluşuluiCarl şi a unchiului său.
În perioada dezvoltării autonomiei, bebeluşul vrea să înveţe să
acţioneze şi să decidă singur şi în cazul mâncării. Pentru copil,este prea puţin ademenitor să dea sânul familiar pe un piure oferit cu linguriţa de către mamă. Dar să-şi pescuiască singur bucăţidin supa lui tata în timp ce stă aşezat pe genunchii lui e o afaceregrozavă! Bineînţeles, doar când are voie să şi le bage apoi singurîn gură.
Principiul este la fel de valabil şi în cazul episoadelor de trezire pe timp de noapte. Pentru un bebeluş mic, somnul uşor almamei din primele luni este de o importanţă vitală. În cazulbebeluşilor mai mari, lucrurile se schimbă. Somnul tatălui, careeste de obicei mai adânc şi care la început ar fi fost periculospentru bebeluşul mic, se transformă spre sfârşitul primului an înopusul său. Pentru copil, el devine un mijloc excelent cu ajutorulcăruia poate învăţa să doarmă neîntrerupt.
ÎNŢĂRCATUL
Înţărcatul se poate dovedi uneori la fel de dificil ca începuturilealăptatului. O anumită confuzie poate să se nască şi din întrebarea privitoare la momentul oportun pentru înţărcat. În zilelenoastre, medicii pediatri recomandă alăptarea până la vârsta deşase luni. În unele cercuri, alăptatul este recomandat chiar şipână la vârsta grădiniţei. Şi în alte culturi se practică alăptatul peun timp mai îndelungat. Deci cum procedăm? Şi ce rol le revinetaţilor în această privinţă?
La modul general, alăptatul şi perioada de alăptare sunt înprincipal o treabă care-i priveşte pe bebeluş şi pe mamă. Dacă
