Tata nu-i ca mama
JOSEPHINE SCHWARZ-6ERD
În a doua jumătate de an, între taţi şi bebeluşii lor se naşte olegătură aparte. Asemănător felului în care mama este în primeleluni direct legată de bebeluş şi se poate simţi, la propriu, ca el, totastfel i se întâmplă acum şi tatălui cu bebeluşul puţin mai mare.
Şi el se poate simţi aidoma bebeluşului. În special în privinţadispoziţiei lor, tatăl şi copilul se află adesea într-o consonanţă
uimitoare. Motivul pentru care taţii se pot încrede acum în celemai primare sentimente ale lor şi în reacţia bebeluşului are de-aface cu o altă caracteristică a rolului de tată.
O CARACTERISTICĂ A ROLULUI DE TATĂ
Faptul că multe comportamente şi atitudini paterne se transformă, ca valoare, exact în opusul lor către sfârşitul primului ande viaţă este conştientizat de un număr mic de părinţi. Faptulcă tata "doarme prea adânc ca să audă plânsetele bebeluşului"
şi alte lucruri asemănătoare (din perspectiva mamei) devindintr-odată parte a soluţiei. Ca exemple în acest sens, putemaduce în discuţie tema înţărcatului şi problemele de somnale copilului.
Faptul că taţii nu pot alăpta li se poate părea un dezavantajîn primele şase luni. Fără îndoială că este mult mai uşor nu doarsă-l saturi p_e copil cu ajutorul unui sân care hrăneşte, dar şi să-llinişteşti, să-l consolezi şi să-l adormi. Însă când vine vorba deînţărcat, acest dezavantaj se transformă brusc în avantaj. Tocmaipentru că tata nu are niciun sân cu care să alăpteze - iar acestlucru îi este clar oricărui bebeluş -, noi căi de soluţionare pot figăsite şi testate pas cu pas.
Secretul taţilor constă în oferirea de alternative. De exemplu, în cazul mesei, el poate găsi o cu totul altă formă de a hrăni
