® CP
Tata nu-i ca mama
JOSEPHINE SCHWARZ-GERO
deranjeze. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul folosirii sacului dedormit. Deşi unii bebeluşi reuşesc să facă sport în pătuţ, chiar înciuda sacului de dormit care le îngrădeşte mişcările, totuşi folosirea lui le îngreunează bebeluşilor adoptarea unei tehnici propriide adormire. Şi nu întotdeauna lucrurile decurg atât de lin ca încazul Tizitei. A fi obosit şi a nu putea să adormi poate fi foarteneplăcut şi ne face să fim morocănoşi.
Odată ajunşi în acest punct, discuţiile se încing. Pe scurt,întrebarea este: copilul trebuie lăsat să zbiere sau nu? Răspunsuleste foarte clar: nu! Dar trebuie să facem distincţie între două
tipuri de manifestări sonore ale copilului.
Toate acţiunile şi sunetele uniforme pe care copiii mici le facîn timp ce încearcă să se liniştească singuri sunt parte a tehniciilor de adormire. A plânge din când în când ţine de această tehnică. Acest tip de plânset încetează foarte repede de la sine şi nucreşte nici în volum, nici în intensitate. Dacă ar fi să realizăm oreprezentare grafică a ceea ce fac copiii când încearcă să adoarmă,ea ar arăta ca o figură liniară. Totul rămâne cumva la fel. Iar astaînseamnă: ,Nă rog să nu mă deranjaţi! Tocmai ce mă strădui să
adorm!". Părinţii trebuie să se abţină de la a netezi pătura dintr-opornire de afecţiune şi chiar de la a privi copilul.
Dacă, dimpotrivă, intensitatea şi volumul plânsetelor cresc,acest lucru înseamnă: ,, Cred că astăzi am nevoie de puţin ajutor".
