PRIMUL AN OE VIATĂ
Ritmul dezvoltării infantile nu va mai fi niciodată atât de rapid caacum. Primul an de viaţă este el însuşi o minune! Mai târziu nu vamai fi atât de relevant dacă un copil are şapte sau opt ani. Dar câtde mare poate fi diferenţa dintre un nou-născut şi un copil de unan! Pe parcursul unui singur an, o mică fiinţă care la început nupoate să vadă clar mai departe de 20 de centimetri, care nu poatesă-şi mişte corpul în mod voluntar, să se aşeze şi nici măcar să-şiţină singură capul se transformă, în adevăratul sens al cuvântului, într-o mică persoană autonomă. Nu doar că vrea să stea pepropriile picioare, dar vrea şi să-şi dezvolte propriile planuri şisă le pună în aplicare.
Adulţii nu sunt deloc pregătiţi pentru o dezvoltare atât de vertiginoasă. Anii zboară rapid, unul după altul, mai ales în carieraprofesională. Ne minunăm când trebuie să cumpărăm iar cadouride Crăciun. În timp ce pentru noi bebeluşul este acelaşi, în realitate el s-a transformat şi s-a schimbat radical! Câteodată ne dămseama doar după îmbrăcămintea rămasă mică de faptul că iar acrescut!
În primul an de viaţă, nu doar că bebeluşul îşi triplează greutatea şi devine mobil din punctul de vedere al motricităţii. Pe lângă
aceste mari progrese care nu pot fi trecute cu vederea, au loc şialte schimbări, mult mai impresionante, dar invizibile.
Pentru a putea ţine pasul cu dezvoltarea bebeluşului, s-a dovedit utilă divizarea în mai multe părţi a acestei etape acceleratea vieţii. De cele mai multe ori, medicii pediatri se orientează înfuncţie de aşa-numitele puncte de cotitură în dezvoltare.
A zâmbit deja bebeluşul? Se poate răsuci singur? Stă în fund?
Se poate ridica? Merge în picioare? În general, o dată la trei luniapar noi comportamente semnificative.
Tata nu-i ca mama
JOSEPHINE SCHWARZ-GERD
Pentru taţi, o însemnătate deosebită are marea schimbare careîncepe la vârsta de şase luni. Este important pentru ei să facă
diferenţa între perioada de dinainte şi cea de după.
Din perspectiva dezvoltării, în primele şase luni de viaţă
