Cu toate acestea, stabilirea punctului de cotitură la şase lunireprezintă un important indiciu mental. Există şi alte schimbări în această etapă care fac trimitere directă la această linie dedemarcaţie. Medicii pediatri recomandă, de exemplu, ca exact laaceastă vârstă să se realizeze pasul important în vederea schimbării alimentaţiei. Aproximativ tot acum ies primii dinţi, la care semai adaugă înţărcatul şi introducerea alimentelor solide. Acestanu este un stadiu inventat la întâmplare de pediatri. Organelebebeluşului sunt acum mature şi au nevoie de o schimbare. Ceeace pare a fi doar o etapizare foarte aproximativă indică de fapt omodificare fundamentală de sistem. Perioada sugarului ia acumsfârşit şi începe perioada copilului mic.
Dar, chiar şi fără recomandările medicilor, atât părinţii, câtşi bebeluşii observă că ceva s-a schimbat. ,,Abia reuşesc să o maialăptez pe parcursul zilei! Orice îi distrage atenţia!", povesteşteuna dintre mame. ,,Ca să o pot hrăni, trebuie să mă duc special într-o cameră tinde nu e nimeni", relatează altă mamă.
Mulţi bebeluşi se înţarcă singuri în jurul vârstei de şapte luni.
„Mulţumesc, a fost extraordinar!", par ei să spună, ,,Dar de acumînainte am nevoie de altceva!".
Nu doar alăptatul la sân sau hrănirea cu biberonul pot devenifoarte dificile în această perioadă. Dacă, în primele luni, părinţiiîşi puteau lua bebeluşul cu ei la diverse evenimente şi puteau dacurs feluritelor invitaţii, unde acesta dormea eventual relaxat înportbebe în mijlocul celei mai mari agitaţii, acest lucru nu mai esteacum atât de uşor. La şase luni, lumea exterioară este mult preainteresantă! Iar când acolo, afară, totul este atât de captivant, nuse mai pune problema somnului! Bebeluşii obosiţi, care zbiară, leimpun acum părinţilor noi limite în privinţa activităţilor lor sociale.
Chiar şi progresele motrice, care sunt în sine îmbucurătoare,îşi arată acum reversul. Bebeluşul nu mai reuşeşte să stea întinsliniştit, nici măcar când i se schimbă scutecul, pentru că ce poate
Tata nu-i ca mama
JOSEPHINE SCHWARZ-GERD
el dintr-odată să facă la şase luni este să se răsucească! În jurulacestei vârste, bebeluşii îşi lărgesc raza de acţiune. Vor să înveţesă stea în fund şi încep să se mişte. Cantitatea de anticorpi, provenită de la mamă şi aflată în continuă scădere începând cu momentul naşterii, se apropie şi ea de sfârşit. Ca atare, şi din punct devedere imunologic, copilul începe să stea pe propriile lui picioare,lucru ce poate fi uneori remarcat la primele infecţii.
Dacă primul an de viaţă al bebeluşului se împarte deci în două
etape, pentru taţi rezultă de aici două tipuri diferite de strategii. Întimp ce în primele şase luni sunt valabile aceleaşi reguli de joc caîn timpul sarcinii, iar recomandarea în ceea ce-i priveşte este să seorienteze după principiul „Soţia mea este cea care ia toate deciziileîn privinţa copilului", acest lucru se schimbă în a doua jumătatede an. La şase luni începe să se profileze următoarea etapă fundamentală de dezvoltare. Începe o nouă fază de evoluţie, care se vaîntinde până în al treilea an de viaţă. Sentimentul fundamental alunor taţi - ,,Nu se poate ca mama să decidă totul!" - îşi poate găsiacum locul potrivit. Ceea ce îi face în această perioadă atât pe taţi,cât şi pe mame să se simtă nesiguri şi să se îndoiască de relaţia lorde parteneriat este direct legat de dezvoltarea copilului lor. Dacă
acesta ar putea deja vorbi, întrebarea pe care ar pune-o acum ar fiuna foarte similară: ,,Ce pot eu în fond să decid acum?"
TATĂL SI SOCIETATEA
Nu e uşor să fii tată. În timp ce rolul mamei din prima fază
are aproape acelaşi înţeles în toate culturile, cel al tatălui variază.
Spre deosebire de rolul timpuriu de mamă, cel de tată depindefoarte mult de cadrul social din care provine. Fără să-şi propună
acest lucru în mod conştient, tatăl este primul reprezentant al
