societăţii. Este mai puţin vorba despre felul în care el transmite
valorile sociale în mod activ şi conştient, cât mai degrabă de ceea
ce copilul poate observa zilnic. El percepe ceea ce tata face în mod
firesc, rolul pe care el îl joacă în familie şi modul în care ceilalţi
se raportează la el.
În ce fel de suprastructură socială se încadrează familia?
Este vorba despre o societate care funcţionează după reguli de
joc ierarhic-autoritare sau după reguli democratice? Cum sunt
soluţionate conflictele în această societate? Pentru ce ar trebui
un tată să-şi pregătească de fapt copilul? Se pune accentul în societatea respectivă pe dezvoltarea individului, cu toate talentele şi
drepturile lui individuale? Sau, dimpotrivă, este de dorit ca fiecare să se perceapă ca parte a unui grup, în care nevoile clanului
stau pe primul loc? Deja în categoria de vârstă 7-36 de luni, care
este faza de individuare, există puternice diferenţe culturale.
În principiu, fiecare cultură îşi dezvoltă propria formă de
educaţie timpurie care i se potriveşte. Cât de diferite pot fi totuşi
între ele metodele folosite, reiese din următoarea scenă scurtă
dintr-un documentar despre Africa, Terra Mater:
