este înconjurat de o familie lărgită sau de una mică, aşa cum seîntâmplă adesea în lumea noastră vestică.
În familiile extinse, încă din perioada copilăriei celei mai timpurii, părinţilor le stau la dispoziţie diverse persoane. În funcţiede necesitate, se poate apela la bunici, unchi, mătuşi, fraţi, verişi verişoare. Pentru mame, acest lucru înseamnă o degrevare desarcini şi un important sprijin. Bebeluşul cunoaşte de Ia bun început diverse figuri de ataşament, camarazi de joacă şi multiple persoane cu rol de model.
Dimpotrivă, în familiile mici, părinţii preiau cele mai diverseîndatoriri în calitate de locţiitori ale acestor persoane. Lista decerinţe la adresa mamei şi a tatălui se lărgeşte foarte mult şidevine mai colorată. Mai ales pentru tată, ia naştere astfel o seriefoarte variată de roluri. Acest lucru este valabil atât în privinţacopilului, cât şi în privinţa partenerei.
Faptul că poziţia modificată a femeii în societate a determinatşi schimbări în rândul sarcinilor preluate de către tată poate ficonfirmat de persoanele mai în vârstă: ,,Aşa ceva nu exista pe vremuri!" Astăzi vedem taţi cu portbebe, taţi care împing căruciorulsau taţi la locul de joacă. Taţii îşi iau concediu fără plată sau concediu de creştere a copilului. În lumea vestică, modelul patriarhalal (stră)bunicului a dispărut, iar majoritatea părinţilor sunt deacord în această privinţă. Odată cu creşterea numărului de femeiactive profesional, este favorizat modelul bazat pe parteneriat.
Drepturi egale şi obligaţii egale pentru toţi. Opinia publică a fostde curând zguduită de declaraţia unui cunoscut cântăreţ care aanunţat public că nu el nu are de gând să-i schimbe scutecelecopilului său (nenăscut).
Schimbările sociale aduc cu sine si teme noi de discutii. În
'
'
mass-media există dezbateri pe marginea adopţiilor de cătreperechi formate din persoane de acelaşi gen. Se definesc rolurile de mamă şi de tată în funcţie de gen? Şi dacă tatăl este
Tata nu-i ca mama
JOSEPHINE SCHWARZ-GERO
atât de important, atunci cum se descurcă părinţii familiilormonoparentale?
Incertitudini şi presiuni pentru tânăra familie vin şi din cealaltă direcţie. Progresele medicinei, îmbucurătoare în sine, au dinpăcate şi multe efecte secundare. În spatele unor cuvinte-cheieprecum „tratament hormonal", ,,fertilizare in vitro", ,, naştereprematură" sau „mamă-surogat" se ascund adesea poveşti dramatice. Ele reprezintă noi obstacole în calea taţilor, a mamelorşi a bebeluşului.
Acolo unde progresul aduce cu sine noi întrebări, există, dinfericire, progrese şi pe tărâmul răspunsurilor. În cazul nostru, elesunt aduse de o ştiinţă nouă - cercetarea neonatologică.
