astfel cunoscut într-o manieră verificabilă, a devenit posibilă abiaodată cu inventarea înregistrării video. Care au fost descoperirilecare s-au făcut? Care au fost primele întrebări puse în legătură
cu bebeluşii? De fapt, aceste întrebări sunt foarte similare celorpe care taţii mi le adresează atât de des. Ce vede un bebeluş? Cepercepe din ceea ce fac eu? Ce îl interesează pe un bebeluş? Cepreferă? După scurt timp, întrebările au devenit mai complexe.
Ce ştie un bebeluş despre lume când vine pe lume? Cum învaţă
un bebeluş?
Să luăm, de exemplu, simţul văzului: nou-născuţii pot vedeatotul clar pe o distanţă de 20 de centimetri. Acest lucru are sens,întrucât 20 de centimetri este distanţa până la faţa unei persoanecare îl ţine în braţe. Dincolo de această distanţă, nou-născuţii vădîncă difuz. Şi acest lucru are logica lui, deoarece el este o formă deprotecţie în faţa stimulilor senzoriali. Multe dintre lucrurile carear putea să trezească anxietate la această vârstă sunt estompateşi îşi pierd astfel din semnificaţie. Lumea este micşorată şi redusă
la ceea ce este important pentru bebeluş. La început, bebeluşilorle plac contrastele. Sunt foarte atraşi de tiparele în alb-negru.
Probabil că din acest motiv le place să privească conturul păruluisau ramele negre de ochelari.
Vederea bebeluşilor se îmbunătăţeşte tot mai mult, astfel că
