şi a nevoilor lui de psihodezvoltare, putem recunoaşte foarte claranumite etape.
La rândul lor, cercetările din domeniul neonatologiei furnizează o serie de informaţii importante. Teoria ataşamentuluiarată, de exemplu, că bebeluşii îşi construiesc la început o ierarhie clară a figurilor de ataşament, lucru care ne poate ajuta înraportarea la el (la început!). În plus, studiile longitudinale careanalizează factorii care îl conduc pe copil înspre o viaţă fericită
şi împlinită fac trimitere la copilăria timpurie şi la existenţa unuisistem dublu, bazat pe polaritatea dintre un principiu matern şiunul patern:
COPILĂRIA TIMPURIE
Primii trei ani de viaţă constituie cu adevărat o perioadă specială,iar primul an este cu adevărat ieşit din comun. Această perioadă
este una a marilor schimbări - atât în cazul bebeluşului, cât şi încel al întregii familii.
La modul cel mai general, copilăria timpurie este caracterizată
de următoarea particularitate: cu toţii am trăit această perioadă,dar nimeni nu şi-o poate aminti. Majoritatea oamenilor are amintiri foarte vii din copilărie, unele persoane îşi pot aminti scenedin şcoala primară, iar altele, chiar de la grădiniţă. În schimb,perioada de dinainte de grădiniţă ne rămâne de obicei ascunsă.
Eric Kandel, cercetător austriac în domeniul memoriei şicâştigător al premiului Nobel, oferă o explicaţie pentru acestfenomen, arătând că nu există memorie conştientă până la vârstade 18 luni. Pentru că structurile cerebrale specifice nu sunt încă
dezvoltate, este imposibil să ne amintim primul an şi jumătatede viaţă.
Tata nu-i ca mama
JOSEPHINE SCHWARZ-GERO
În timp ce părinţii se pot folosi în educaţia copiilor mai maride propriile lor amintiri conştiente - Ce ne-a plăcut pe vremeacând eram noi înşine copii? Ce ne-a întristat? -, acest principiunu poate fi aplicat pentru perioada primelor 18 luni.
De fapt, lucrurile sunt şi mai complicate! Experienţele trăite încopilăria timpurie nu au dispărut, ele sunt încă acolo. Cercetareadin domeniul memoriei a descoperit că ele sunt salvate în sistemul afectiv. Avem amintiri din etapa cea mai timpurie de viaţă,dar ele sunt de natură emotională.
Când, în primele luni după naşterea copilului, părinţii percep anumite emoţii, comportamente şi schimbări inexplicabileîn persoana lor sau a partenerului, ele ar putea fi direct legate deacest fenomen.
Dispoziţii şi senzaţii vechi, provenite din propriul trecut, setrezesc parcă la viaţă.
În copilăria noastră timpurie, cu toţii primim o astfel de cutieneagră al cărei conţinut nu-l mai recunoaştem mai târziu şi pecare o dăm mai departe copiilor noştri, în copilăria lor timpurie. Nici ei, la rândul lor, nu-şi vor putea aminti de ea în modconştient.
