"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » Romanian Books » 🔍🔍 „Tata nu-i ca mama” de Josephine Schwarz-Gero

Add to favorite 🔍🔍 „Tata nu-i ca mama” de Josephine Schwarz-Gero

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

simplă confirmare a faptului că ne aflăm pe drumul cel bun. Multedin lucrurile pe care taţii le fac în mod pur intuitiv nu sunt suficient recunoscute şi validate nici de către parteneră, nici de cătresocietate. Iar uneori nici măcar de către ei înşişi.

Încă de la prima mea carte, Baby, warum isst du nicht?

(Bebeluşule, de ce nu mănânci?), am încercat să scot în evidenţă

importanţa tatălui. Însă multe dintre reflecţiile şi ideile legate derolul tatălui au rămas nefinalizate. Cei care m-au motivat să mă

aşez şi să scriu în cele din urmă această „Carte a tatălui" au fosttinerii taţi, ascultători ai emisiunii „Thema" de pe ORF, radioulpublic austriac. Încercarea mea de a sintetiza, într-un interviu,funcţia şi atribuţiile taţilor copiilor de vârste mai mici, punând totodată sub semnul întrebării perspectivele acceptate până în acelmoment, a fost întâmpinată de reacţii extrem de pozitive. Ceea ceam afirmat atunci a părut să provoace multă uşurare în rânduriletaţilor, pentru că unii dintre ei trăiau cu un vag sentiment de disconfort în privinţa anumitor lucruri, sentiment probabil justificat.

Primele mele experienţe cu taţii datează din perioada formăriimele ca medic pediatru. Pentru o bună perioadă, sarcina mea afost aceea de a mă îngriji de copil imediat după naştere şi de a-lduce apoi tatălui. Bineînţeles că fiecare tată era profund mişcatde prima întâlnire cu copilul lui. Însă toţi taţii, indiferent de clasasocială din care proveneau, îmi puneau imediat apoi, invariabil,aceeaşi întrebare: ,,Cum se simte soţia mea?".

Ceea ce am mai observat în aceste momente extrem de emoţionante era faptul că o mare parte dintre bărbaţi nu întindea de lasine mâinile să-mi ia bebeluşul din braţe. După ce vreme îndelungată obişnuisem să-i întreb eu întâi: ,;vreţi să-l ţineţi în braţe?",iar ei îmi răspundeau nesiguri cu „Am voie?", mi-am schimbatstrategia şi nu i-am mai întrebat. Le puneam pur şi simplu taţilornou-născutul în braţe. Lacrimile de emoţie care începeau de obicei să curgă în acel moment mă însoţesc şi astăzi în amintire.

Partea întâi

Principalele legături

1 Introducere

Are sens

Copyright 2023-2059 MsgBrains.Com