Tata nu-i ca mama
JOSEPHINE SCHWARZ-GERO
uşurinţă cu vederea. Din acest motiv, copiii născuţi prematur suntadesea subevaluaţi în ce priveşte dezvoltarea lor psihică.
În a doua jumătate de an, unii dintre ei devin de-a dreptuliritaţi. Par să înţeleagă că cei din jur nu le percep deloc noileabilităţi. Şi pe ei înşişi par să fie supăraţi din când în când. Amputea spune că se necăjesc din cauza faptului că deja au planuriatât de măreţe, dar corpul nu-i ajută să le pună în practică.
În timp ce multi tati schimbă intuitiv viteza în relatia cu copi-
,
,
,
Iul lor în a doua jumătate de an, în cazul bebeluşilor născuţi prematur acest lucru este îngreunat din mai multe motive. Dar aacţiona sau a reacţiona mai departe într-o manieră neschimbată,adică de-o manieră maternă, nu rezolvă problema de bază a copilului. Dimpotrivă - nu face decât să se nască încă o problemă înplus. Povestea bebeluşului Carl şi a problemelor lui cumulate denutriţie este un exemplu în acest sens.
Acest principiu poate fi observat în multe situaţii mărunte dinviaţa cotidiană, de exemplu, în felul în care este purtat bebeluşul.
Când bebeluşii plâng în primele luni, una dintre primelereacţii ale părinţilor este să-i ia în braţe, legănându-i şi balansându-i încolo şi-ncoace. Bebeluşii cei mai mici plâng pentru că îidoare burta, sunt obosiţi sau prost dispuşi. Chiar dacă legănatulle face bine, de obicei durează ceva timp până când plânseteleîncep să scadă şi se potolesc.
În a doua jumătate de an şi pe măsură ce cresc, bebeluşii plângtot mai mult şi din alte motive, de exemplu pentru că sunt insuficient stimulaţi, pentru că vor să comunice cu ceilalţi, pentrucă sunt în căutare de varietate, îşi doresc mai multe preocupărisau pentru că sunt furioşi. Plânsul lor poate fi atunci înţeles caun adevărat mesaj trimis părinţilor: ,,Hei, fă ceva!" Dacă părintele ghiceşte şi face ceea ce trebuie, primeşte imediat răspunsul:
„Da! Exact!". Plânsetele se opresc pe loc. Copiii prematuri care aumai crescut puţin se pot înfuria foarte tare, ca de exemplu când
