Părinţii se confruntă zilnic cu o multitudine de decizii mari şiimportante pe care trebuie să le ia cu privire la copilul lor. Cumîl hrănesc în mod sănătos? Cum îl apăr de pericole? Care este celmai potrivit scăunel de copii? N-ar trebui oare să ascund medicamentele pe altundeva? Când ar trebui să înceapă să meargă lagrădiniţă şi care este oare grădiniţa cea mai potrivită? Cine îl iaastăzi? Poate că este bolnav? Unde găsesc o bonă pentru sâmbătă
(luni, marţi)? Viaţa de zi cu zi a tinerilor părinţi implică multehotărâri pe care trebuie să le ia absolut singuri.
Pe cât de importante sunt aceste teme pentru copil, pe atât depuţin este el interesat de ele. Însă ceea ce urmăreşte un bebeluş
cu foarte multă atenţie este modul foarte personal în care este tratat. În funcţie de cum percepe el felul în care este tratat de cătrepărinţi, tot aşa se va privi copilul pe sine în oglindă. Aha, aşa mă
văd părinţii! Deci asta este ceea ce aşteaptă ei de la mine!
Specialiştii în psihologia dezvoltării sunt de acord că structurade bază ce susţine evoluţia psihică se formează deja în decursulprimilor trei ani de viaţă. În tumultul vieţii cotidiene, întremăsuţa de schimbat scutece şi cutia de jucării, părinţii se întreabă
ocazional cum se formează oare acest ceva misterios.
Răspunsul este următorul: bebeluşii şi copiii mici se orientează în special în funcţie de banalele situaţii cotidiene, repetitive. Din ele îşi trag singuri concluziile. Nu este important doarceea ce se spune sau se face, ci şi contextul: ,,când" şi „cum" suntla fel de importante.
Din acest amestec de acţiuni, de interconectări, de stări afective ale părinţilor şi chiar din ordinea lor specifică, bebeluşulconstruieşte un sens mai profund al întregului. De multe ori,părinţii nici nu-şi dau seama ce le transmit copilului lor.
Următoarea secţiune a cărţii încearcă să descrie în detaliuaceste componente din care copiii îşi formează imaginea lor despre lume.
