Tata nu-i ca mama
JOSEPHINE SCHWARZ-GERO
Aceste detalii pot fi privite ca pe un fel de „vitamine" de carefiecare copil are nevoie. Unii copii, cei care de exemplu au trecutprin perioade grele, au în mod clar nevoie de o cantitate mai maredin ele.
Pentru mame, aceste detalii sunt la fel de interesante ca şi pentru taţi. Pentru copil este foarte bine dacă şi mama ţine cont deele şi le utilizează în viaţa de zi cu zi. Cu toate acestea, între ceidoi există o anumită diferenţă, dar care nu are nimic de-a face cumama şi tata ca persoane. Distincţia dintre ei ţine mai degrabă depoziţionarea diferită a celor doi şi de rolul special pe care fiecareîl joacă în dezvoltarea copilului.
În procesul de dobândire a autonomiei, pentru copil a sosittimpul să iasă uşor din diada cu mama. Un important ajutor înaceastă direcţie vine dinspre o a treia persoană, care exercită oforţă de atracţie. Puterea ei constă tocmai în faptul că nu faceparte din diadă.
Dacă ne gândim din nou la analogia dintre automobil şi autonomie, ideea este următoarea: dacă tatăl nu se foloseşte şi el deaceste detalii, atunci frâna de mână rămâne trasă. Mamele suntatunci nevoite să apese singure foarte mult pe pedală, pentru areuşi să se mişte de pe loc. Ele trebuie să acorde atunci foartemultă atenţie acestor detalii. Dacă detaliile sunt însă puse în practică de către taţi, este ca şi cum ar conduce un Ferrari - e suficientsă apese o dată foarte uşor pe pedală şi deja maşina o ia la goană.
