plâns. După trei încercări repetate, în care de fiecare dată se
liniştea în braţe, ca apoi să ţipe pe masă, am început să avem
în cele din urmă o bănuială. Era oare posibil ca acest bebeluş
să-şi amintească de drama trăită pe această masă cu o zi înainte?! Poate că nu voia decât să fie ţinut în braţele mamei?
Ne-am hotărât să facem un test. Am rugat-o pe mamă să ducă
bebeluşul în salonul ei, unde trebuia să încerce să-l aşeze în
pătuţul lui. S-a adeverit: bebeluşul nu avea nicio problemă şi
nicio dificultate să stea întins la el în pătuţ! OK. Ne-am întors
în camera asistentelor, la masa de consultaţie de rău augur.
În momentul în care mama a încercat să întindă bebeluşul pe
ea, acesta a luat-o de la capăt: a început să ţipe ca din gură de
şarpe! Nu mai rămânea nicio umbră de îndoială, copilul nu
voia cu niciun preţ să mai stea pe ea! Era limpede că micuţa
îşi amintea foarte bine. Adică a învăţat! A învăţat că masa asta
de consultaţie nu aducea nimic bun!
Este adevărat că puţini bebeluşi arată reacţii atât de clare ca
această fetiţă. Dar pentru noi a fost o lecţie care ne-a demonstrat
că ei într-adevăr pot percepe şi pot memora ceea ce se întâmplă.
