mai lung. Acest lucru a constituit o mare surpriză pentru cercetători. Nimeni nu ar fi crezut înainte că informaţiile oferite de un
receptor senzorial (de simţul tactil din gură) conlucrează atât destrâns, şi încă de la început, cu informaţiile oferite de alt receptorsenzorial ( de simţul vizual).
Părinţii pot învăţa multe lucruri din aceste experimente, nudoar să privească cu uimire aceste mici miracole. În viaţa de zicu zi de acasă, ei pot învăţa să „citească" mai bine gesturilebebeluşilor - de exemplu, când aceştia se orientează spre unlucru sau îşi mută atenţia de la acel obiect. Faptul că bebeluşiiprivesc şi sunt atenţi la anumite obiecte sau persoane poateavea o anumită semnificaţie pentru ei. Şi poate că nu este delocîntâmplător nici atunci când bebeluşii par să nu observe anumitelucruri. Intervalul de timp în care bebeluşii se uită la un lucru sau,dimpotrivă, privesc activ în altă parte poate fi o informaţie importantă pentru părinţi. Observându-le privirea, îi putem urmări pebebeluşi în procesul gândirii şi al voliţiei.
GÂNDIREA ŞI ÎNVĂŢAREA
