se apropie momentul ăla în care ar trebui să nu ne mai ascundem pe după cireş şi să spunem lucrurilor pe nume: ,,Da, domnule, s-a întâmplat aia, ăla a greşit, ăla nu a greşit. . . ". Există
şi zone gri, dar parcă toată România este o zonă gri, toată
lumea evită albul şi negrul, o dăm mereu în gri. Ăsta este unul dintre motivele pentru care vreau să fac filmul. Nişte oameni au suferit enorm şi nu văd de ce trebuie să ascundem asta.
Poveştile lor mi se par senzaţionale. Scenariul va fi gata în mod cert anul ăsta, însă filmul nu-l pot începe mai devreme de un an şi jumătate. E o chestie şi de program, dar, în afară de asta, voi filma în munţi, cu mulţi actori, e foarte greu .. . Mă tem foarte tare de filmul ăsta, de aceea vreau să-l fac. Să merg pe coclauri, eu care am urât toată copilăria să merg în expediţii. . . Dar asta nu pot s-o fac decât acum, pentru că, peste zece ani, cu problemele mele de spate, cu lenea şi sedentarismul meu, nu cred că voi mai putea face un film ca ăsta: ori îl fac acum, ori nu-l mai fac deloc. Cred că datorez oamenilor ălora, eu cel puţin, măcar un pic de respect şi o mulţumire pentru tot ce au făcut.
Îmi spunea cineva că e mai bine să nu spun unele lucruri, şi eu i-am răspuns că fac filmul tocmai pentru oameni ca el, care zic că e mai bine să nu spun: ,,Păi, cum să nu spun dacă aşa s-a întâmplat? Asta e, dacă nu-ţi convine, nu te uita la film".
E trist că oamenilor nu le pasă. Mă refer la oameni de o vârstă
cu noi sau ceva mai în vârstă. Nu le mai pasă de trecut, îi interesează cu totul şi cu totul alte lucruri: meciul, şpriţul, Paştele, Crăciunul, concediul, maşina, apartamentul. .. Când aud de crimele comunismului, ei ripostează: ,,Domnule, mă laşi .. . ". Asta
1 56
„Noul val" în cinematografia românească
este tot ce am auzit în ultimele luni, în discuţii cu persoanecunoscute. Pur şi simplu nu-i interesează. Este foarte trist. . .
Ce alte proiecte mai ai?
Lucrez la un scenariu tot despre al Doilea Război Mondial şila un nou roman care mi-ar plăcea să iasă anul ăsta. Nu suntconvins că voi reuşi, pentru că n-am timp să lucrez cum trebuiela el. Mai traduc acum o carte a lui Sidney Lumet, Cum se facfilmele (Making Movies). O traduc special pentru studenţii dela Film, nu mă interesează să scot nici un ban din asta. Este ocarte deosebit de utilă, un exerciţiu senzaţional, măcar în imaginar, şi un mijloc de a învăţa despre lucrul în echipă. O echipă
