'
'
mic nu s-ar fi întâmplat, la geam. Nu-mi venea să cred că
totul se terminase atât e simplu şi lipsit de dramatism. Bachiar nu-mi venea să cred că timp de mai multe săptămânimă consumasem neputincioasă în rezolvarea unei probleme care părea că nici nu existase. Singura schimbarecare intervenise era faptul că Miss Pis nu se mai suia pecalorifer ca să întregească tabloul cuplului platonic de lafereastră, ci trecea atât de indiferentă, ignorându-l pe celde pe pervaz, încât era evident nu că nu l-a zărit, ci că nu28
CE VRĂJI A MAI FĂCUT PISICA MEA
l-a iertat. În mod curios însă, Lord nu părea deloc afectatde schimbarea ei de umoare sî atitudine si rămânea răb-
,
,
dător şi plin de curiozitate în postul lui de observaţie, deunde urmărea tot ce se petrecea în cameră. Simţeam cummă însoţeşte cu privirea între pat şi masa de scris, întrebaie şi bucătărie, ceea ce trebuie să mărturisesc că nu mă
deranja pentru că uşoarei senzaţii de nelinişte pe caremi-o dădea i se adăuga şi o plăcută, abia recunoscută undă
de flatare.
Apoi au venit primăvara, căldura, florile, miresmele, şitema Lord a revenit în atenţie pentru că nu îndrăzneamsă deschid ferestrele de teamă că întreaga aventură ar putea s-o ia de la capăt. Trebuia să găsesc o soluţie tehnică,dar deocamdată am plecat împreună cu Miss Pis la ţară,unde toate tabieturile liniştii noastre s-au reluat neschimbate în interiorul unui paradis pentru un scriitor şi o pisică, unde, rar, când se întâmpla să apară vreun musafir,Miss Pis se refugia pe acoperiş şi, după ce acesta pleca,cobora fericită cu o fi gu ră pe care scria: ,,În sfârşit, singure!"
Din când în când dau un telefon vecinei care îmi udă
florile şi aflu că totul este în regulă, doar că motanul înfrac vine în fiecare zi pe pervaz şi cercetează atent interiorul prin geam ca şi cum ar căuta pe cineva.
Singura problemă care rămâne este întrebarea: pe cinecaută Lord, pe Miss Pis sau pe mine?
Lidia Bodea a terminat
filologia numai pentru că
nu ex is tă facultate de fe linologie ş i e conv ins ă de adevărul v orbelor lui Mark
Twain: , Dacă omul ar fi
încruciş at cu pis ica, aces t
lucru ar îmbunătăţi omul,
dar ar det eriora pis ica".
Redact or de cart e încă
din facult ate, es te acum
directoarea Editurii Humanitas , unde l-a av ut o v reme în echipă ş i pe m otanul Toulous e, negru tăciune ş i mare iubitor al
ş palt urilor abia s coas e din
imprimantă, calde atât
Fo to: Cătălina Flămâ nzeanu
cât trebuie. Acas ă, Lid ia
est e la dis poziţia motanului, tot negru, Matache zis Bandiţii, întâlnit la o răs pântie de s trăzi acum v reo ş apt e ani ş i cam tot atâtea k ilograme mai puţin.
Lidia Bodea
Sfaturile unui motan bătrân
către unul mai tânăr
Dragă Motănel,
A cam venit vremea să ne despărţim, căci în curând se va-ncheia şi ultima dintre cele nouă vieţi care sunt date neamului nostru pisicesc. Am băgat de seamă că, încă
de foarte mic, de când ai aflat că te-aşteaptă aşa multe vieţi, te-ai întrebat de ce nouă vieţi, şi de ce numai nouă, pisicilor. Sunt cât se poate de-ncântat că eşti curios să
