motan şi-o pisicuţă
„Dragă Tanie, te informez
polidactilografi? 65
că Gherghina a
MIHAI FRĂŢILĂ
decedat." 189
,,A trage mâţa de coadă"
VLAD STROESCU
şi arta de a trăi
O rană în formă
cumsecade 77
de pisică 195
Homo ludens si Felix silvestris
Cuvânt înainte
de Radu Paraschivescu
Între Huizinga şi pisica încolăcită lângă sobă, în uscătorul de vase sau în poala dumitale, cititorule, nu par să existe legături strânse. Şi totuşi, racorduri se pot face, după cum arată şi textele pe care le veţi parcurge în continuare. În prezenţa pisicii, oameni de profesii şi de vârste diferite îşi descoperă apetenţa pentru giumbuşluc. Aşa ceva n-ar avea cum să se întâmple dacă animalul de companie al lui X sau al lui Y ar fi hamster, papagal sau câine. Spre a nu mai vorbi despre comportamentul faţă de alte animale, cu sau fără gard despărţitor şi de protecţie. La circ, la Grădina Zoologică, în safari sau în alte împrejurări, nimeni n-ar încerca să-i facă pe plac unui struţ, să intre în graţiile unui rinocer, să se gudure pe lângă o morsă.
În cazul pisicii, se schimbă foaia. Vrem - oameni în toată firea, cum ne pretindem - să fim acceptaţi de pisicile noastre. Să trezim măcar un dr�m de simpatie şi de afec
ţiune. Să fim anexe bipede ale unor capricii patrupede. Şi în această calitate să le adorăm pătimaş, să ne declarăm vasalii lor, să le slujim mai ceva ca pe un padişah. Şi mai e ceva. De casă sau de rasă, birmaneză sau burlaneză, ciachâră, verde, galbenă sau albastră în priviri, pisica e testul pe care-l are de trecut fiecare om care împarte spaţiul cu ea. David Lodge are un roman intitulat How Far Can You
9
HOMO LUDENS ŞI FELIX SILVESTRIS
Go? ( Cât să.-ntindem coarda?, în traducerea oficială). Fiecare ocupant al unui spaţiu în care există şi pisici îşi pune aproape fără să vrea aceeaşi întrebare. ,,Cât pot să mă prostesc? Care e punctul dincolo de care devin caraghios, jalnic, vrednic de milă?" Răspuns: nu există aşa ceva. Te poţi prosti oricât, pisica te va privi la fel. Eventual va încerca să citească în stele din ce motiv creatura asta ridicolă şi mereu atentă să nu facă un pas greşit se situează deasupra ei pe scara evoluţiei. Şi - ce-i drept - curiozitatea e legitimă. (Răspuns posibil: poate fiindcă tocmai ea gestionează amintita scară.) Cotizanţii acestui volum felinofil au profesii, vârste şi experienţe de viaţă diferite. Şi se bucură împreună - dacă
bucurie o fi asta - de foloasele şi ponoasele notorietăţii.
Unul e coregraf, altul agent literar. Unul e filozof, altul prozator. Unul e fată
' bisericească, altul critic literar. Unul e poet, altul director de editură. Unul e psihiatru, altul se ocupă de Securitate. Umbrela sub care încap cu toţii e din blană şi are coadă, oricât de suprarealistă ar părea imaginea. În prezenţa pisicii, ei îşi leapădă haina profesiei şi, odată cu ea, sobrietatea posturii publice. Apelativele de curtoazie se topesc, protocolul se destramă şi colocatarii felinelor rămân Otilia, Gigi, Gabriel, Denisa, Marius, Germina, Dan C., Cătălina, Mihai, Simona, Vlad, Tania, Lidia, Alina, Radu etc.
Autorii pe care urmează să-i citiţi compun ceva mai mult de o duzină. În schimb, ceea ce scriu ei aici, în această
scrisoare de dragoste şi de preţuire pisicească, nu e deloc de duzină. Dimpotrivă. Vă invit să vă convingeţi şi îmi îngădui să vă supun atenţiei un text publicat în 2008, ca prefaţă a unei cărţi a lui Hippolyte Taine, Viaţa şi opiniile unei pisici, apărută la Editura Art. Mi se pare oportună
amplasarea lui ca deschidere a volumului de faţă.
10
CE VRĂJI A MAI FĂCUT PISICA MEA
Aveţi pisică? Felixitări!
Sfincşi cu blană coboară de pe platoul Mâţu-Pisu, unde zice-se că i-ar fi debarcat marţienii, spre a ni se încolăci Pe glezne si
' suflete. Priviti
' - căci aveti
, la ce - si
' vă minu-
naţi. În nici o creatură a lumii nu s-au topit mai deplin lenea şi sprintul, tenacitatea şi capriciul, îmbuibarea şi saltul gracil, indiferenţa şi pisălogeala, şmecheria calmă
şi şuieratul ameninţător, voluptatea somnului şi cheful de joacă. Pisica e certificatul de naştere al lumii pe dos.
