6. Plagiatul. Identificarea plagiatului în lucrările cu caracter ştiinţificcare le-a scris pentru „The New York Times". Acestlucru includea inventarea de interviuri şi scene pe care nule-a observat, precum şi copierea materialului de la alţijurnalişti. Problemele cu articolele lui Blair au fost iniţialdescoperite în urma unei anchete interne a ziarului, după
ce un alt ziar, ,,San Antonio Express-News", a semnalatsimilarităţi între un articol scris de Blair şi unul de la ei.
„The New York Times" a publicat ulterior o analiză
detaliată a greşelilor lui Blair, într-un efort de a fitransparent şi de a-şi recâştiga credibilitatea. Blair ademisionat din ziar în mai 2003. Scandalul a avutrepercusiuni serioase pentru „The New York Times",ducând la demisia a doi dintre editorii săi de top şi la orevizuire a practicilor editoriale ale ziarului. Cazul astârnit dezbateri despre presiunile din industria massmedia, despre diversitate în redacţii (Blair este afroamerican, iar unii au sugerat că acest lucru a influenţatmodul în care a fost tratat de ziar) şi despre importanţaverificării faptelor şi a eticii jumalistice63.
În muzică şi artă plagiatul reprezintă o problemă
complexă, având în vedere natura subtilă şi adesea subiectivă aoriginalităţii în aceste domenii. În muzică, plagiatul poateimplica folosirea neautorizată a melodiei, armoniei, ritmului sauchiar a unor secţiuni specifice dintr-o piesă muzicală. În artă,plagiatul poate varia de la copierea directă a unei opere de artă
până la imitarea stilului sau a tehnicilor unui artist fără atribuirecorespunzătoare. În muzică, distincţia dintre influenţă şi plagiatpoate fi adesea neclară. Artiştii se inspiră unii de la alţii, iar 63 Seth Mnookin, Hard News. The Scandals at The New York Times and Their Meaningfor American Media, Random House, New York, 2004, pp. 99-219.
139
