3. Etica şi integritatea academică
obţinerea unui consimţământ informat, demonstrând astfelrespect pentru deciziile participanţilor privind implicarea lor.
Educaţia personalizată. Recunoaşterea nevoilor, intereselorşi obiectivelor educaţionale ale studenţilor, permiţându-le să
îşi modeleze parcursul academic în funcţie de aspiraţiile şivalorile lor personale.
Implementarea principiului respectului autonomiei înmediul academic nu este lipsită de provocări. Tensiunile potapărea atunci când autonomia individuală intră în conflict cu alteprincipii etice, cum ar fi dreptatea sau binefacerea. De exemplu,libertatea academică a unui cercetător poate fi restricţionată denecesitatea de a proteja bunăstarea participanţilor la cercetare.
De asemenea, promovarea autonomiei studenţilor trebuieechilibrată cu responsabilitatea educaţională a instituţiilor de aoferi un curriculum structurat şi de a menţine standardeacademice riguroase. O altă provocare constă în asigurareaaccesului egal la oportunităţi educaţionale care să permită
exercitarea autonomiei. Inegalităţile sociale şi economice potlimita capacitatea unor studenţi de a-şi urmări intereseleacademice, punând presiune pe instituţiile de învăţământsuperior să găsească modalităţi de sprijinire a autonomiei întrun mod care să promoveze echitatea şi dreptatea.
3. 4.2. Principiul binefacerii (beneficence)
Acest principiu solicită ca acţiunile individuale sauinstituţionale să contribuie la promovarea bunăstării celorlalţi,evitându-se prejudicierea acestora. În context academic,principiul binefacerii subliniază angajamentul instituţiilor deînvăţământ şi al membrilor comunităţii academice de a asigura 55
