3. 4.1. Principiul respectului autonomiei
Principiul respectului autonomiei35 ocupă o poziţiecentrală în etica academică, reflectând angajamentul faţă derecunoaşterea şi susţinerea dreptului indivizilor de a-şi exercitaliber voinţa şi de a lua decizii informate în legătură cu propriilevieţi şi activităţi. Acest principiu are implicaţii majore în cadrulinstituţiilor de învăţământ superior, influenţând politicile,practicile pedagogice şi normele de cercetare.
În mediul academic, principiul respectului autonomieieste aplicat prin recunoaşterea drepturilor studenţilor şi alecadrelor didactice de a-şi urmări interesele intelectuale şi de alua decizii etice în mod liber. Aceasta implică mai multe aspecte:Libertatea academică, adică susţinerea dreptului cadrelordidactice şi al cercetătorilor de a explora, dezbate şi diseminacunoştinţe fără teama de cenzură sau represiune, atâta timpcât se respectă standardele etice şi se asumă responsabilitateapentru impactul activităţilor lor.
Consimţământul informat. În cercetarea care implică subiecţisau participanţi umani, respectul pentru autonomie necesită
35 Autonomia, derivată din grecescul autos (de sine) şi nomos (normă, lege), se referă la capacitatea unui individ de a se auto-guverna, de a lua decizii bazate pe propriile convingeri şi valori, fără constrângeri externe nejustificate. În filosofia morală, respectul faţă de autonomie este strâns legat de concepţiile despre libertate şi demnitate umană. Filosofi precum Immanuel Kant au pus un accent deosebit pe autonomie ca fundament al eticii, argumentând că acţiunile morale trebuie să respecte capacitatea raţională a individului de a alege, subliniind astfel valoarea intrinsecă a fiecărui individ.
5 4
