temperamentale ale copilului meu de un an?" Înainte de intrarea 187
la facultate, aceşti studenţi probabil că şi-ar fi spus liber opinia, dar de vreme ce sunt, sau cel puţin sunt percepuţi ca nişte profesionişti, acordarea de sfaturi devine problematică şi nerecomandată.
În viaţa lor socială obişnuită, psihologii se pot simţi liberi să
ofere sfaturi neprofesioniste prietenilor sau cunoştinţelor. Cu toţii ne aflăm uneori în situaţii în care trebuie să fim politicoşi, cum ar fi indicarea drumului unui şofer rătăcit. Asemenea acte, deşi minore, sunt exemple de acte de binefacere în conformitate cu moralitatea şi cultura a ceea ce putem numi în mod obişnuit viaţă socială. Recomandările profesionale însă trebuie să fie oferite cu mai mare atenţie. Cu toate că pronunţarea unor sfaturi scurte sau informale îi poate face pe studenţii în cauză să se simtă mai importanţi sau mai utili, acest lucru poate fi derutant sau chiar dăunător. Strategiile de integrare pot include exprimarea interesului şi/sau grijii faţă de ceilalţi în alte moduri decât oferirea de sfaturi, cum ar fi oferirea recomandării de a face o programare la un coleg specialist, informarea celui care întreabă, că asemenea lucruri au nevoie de evaluări mai detaliate din partea unui specialist imparţial, şi/sau distincţia dintre sfaturi cu privire la proces19 sau, mai exact, furnizarea de informaţii cu privire la diferite strategii de rezolvare a unor probleme, şi sfaturi cu privire la fondul problemei20, sau furnizarea de informaţii despre diferite soluţii la diferite probleme. Anderson şi Handelsman (2010) au afirmat că sfaturile cu privire la proces sunt de obicei mai compatibile cu o atitudine psihoterapeutică de bună calitate.
Să considerăm exemplul următor:
19 Process advice, în engleză în original. (N. t.) 20 Substantive advice, în engleză în original. (N. t.) Dileme etice în psihoterapie ■ Competenţa profesională
