188
Un sfat simplu pentru o problemă complicată
Un psiholog care lucra în cadrul unui centru medical a fostabordat de către o altă agajată a centrului, care dorea un micsfat în legătură cu fiica ei: ,,Fiica mea m-a ameninţat că sesinucide. Adolescenţii fac de multe ori asta. Mă gândesc că nue mare lucru, nu-i aşa?" Psihologul i-a răspuns că ar putea filucru mare şi că ar fi o idee bună ca angajata să o ducă pe fiicasa la o evaluare.
Psihologul nu a emis o opinie cu privire la fondul unei probleme atât de importante doar pe baza comentariului scurt aruncat pe coridorul spitalului de către angajată. Faptul că
angajata respectivă îşi punea o întrebare de o asemenea importanţă şi se aştepta la un răspuns rapid era în sine o cauză de îngrijorare. Psihologul ar fi preferat să o liniştească, dar realizând gravitatea potenţială a situaţiei, a înţeles că ar fi riscat s-o jignească pe mamă prin intensitatea răspunsului său. Principiul binelui public i-a influenţat decizia de a-i da de înţeles mamei respective că problema pe care o prezenta ea trebuia luată în serios. În acelaşi timp însă, el şi-a integrat obligaţiile profesionale cu propriile sentimente de compasiune oferindu-i femeii, pe un ton cald al vocii, mesajul său şi asigurându-se că nu mai este nimeni altcineva în preajmă; de asemenea, el s-a oferit să îi recomande şi un specialist.
SAMUEL). KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
CAPITOLUL 6
Respectarea limitelor
Studenţii noştri şi psihologii participanţi la şedinţele de consultaţii spun adeseori că aspectele legate de stabilirea limitelor sunt greu de discernut, din cauză că relaţiile terapeutice sunt diferite de cele mai multe alte tipuri de relaţii pe care le-au avut de-a lungul vieţii lor. Modalităţile de negociere a limitelor variază foarte mult de la un sex la altul şi de la o familie la alta, la fel ca între diferite grupuri etnice şi profesii. De exemplu, agenţii de vânzări pot folosi autodezvăluirea liber, ca pe un element de rutină al activităţii lor. Când asemenea persoane, care au lucrat anterior în vânzări, încearcă să se formeze ca psihologi, însă, pot trăi un stres de aculturaţie mai mare decât alţii atunci când încearcă să înţeleagă natura sensibilă a autodezvăluirii terapeutului şi trebuie să o gestioneze cu mult mai mare atenţie. De aceea, poate fi benefic pentru psihologi să analizeze periodic conceptul de limită pe care îl au din cultura lor de origine şi din alte culturi profesionale în care au fost angrenaţi înainte (Anderson şi Handeslman, 2010).
Interpretăm limitele în lumina Principiului General A: Primatul stării de bine şi Evitarea daunelor al Codului Etic al Asociaţiei Psihologice Americane (APA, 2010), care, printre altele, le cere psihologilor să „se străduiască să le facă bine celor cu Dileme etice în psihoterapie ■ Respectarea limitelor
