186
că era conştientă de câştigul său financiar suplimentar şi de posibilitatea asumării implicite a unor obligaţii suplimentare în cazul în care pacientul i-ar fi adresat şi alte cereri suplimentare.
Psihologa ar fi trebuit să analizeze mai multe aspecte ce ţin de cultura psihoterapiei şi de principiile etice implicate. S-ar îndepărta tratamentul în cauză de scopul respectării principiului primatului stării de bine a pacientului dacă ar accepta onorariul suplimentar? Comentariul pacientului reprezintă o problemă de relaţionare care are nevoie să fie discutată în terapie sau una care poate face ca acel tratament să fie contraindicat? Potenţialul pacient vorbise despre o lipsă de respect faţă de psihoterapeută, pe care ea trebuie să o abordeze. Dar în funcţie de modul în care psihologa răspunde la oferta lui, capacitatea ei de a-l ajuta pe pacient poate fi compromisă. Pe de altă parte, psihoterapeuta trebuie să analizeze dacă acel comentariu reprezintă un simptom al patologiei pacientului şi/sau reprezintă un preludiu al unor cereri de favoruri speciale. Ar putea eventual pacientul să se aştepte, de exemplu, la întâlniri în afara programului sau la alte tipuri de tratamente speciale? Ar putea fi aceasta o modalitate prin care pacientul încearcă să preia controlul asupra procesului terapeutic? Dacă da, atunci suma suplimentară de bani poate să
nu reprezinte o soluţie bună de gestionare a riscului şi poate deveni mai degrabă un blestem decât o binecuvântare.
Cereri informale de sfaturi
Mulţi studenţi povestesc că, acum că ştiu că ei studiază
psihologia, diferiţi membri ai familiilor lor îi asaltează cu cereri de sfaturi. Le pun întrebări cum ar fi: ,,Crezi că Sally ar trebui să
se despartă de iubitul ei?" sau „Cum să gestionez izbucnirile SAMUEL). KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
