să scadă calitatea serviciilor oferite dacă psihologii sunt inca-181
pabili să memoreze detaliile importante ale terapiei sau dacă o nouă situaţie le impune să trimită înregistrările pe care le-au făcut altor specialişti, care se ocupă ulterior de sănătatea pacientului respectiv. În al doilea rând, eşecul consemnărilor reprezintă
un risc pentru psihologi, întrucât păstrarea acestor consemnări este o cerinţă universală a tuturor comisiilor psihologice de avi-zare a dreptului de liberă practică. În al treilea rând, din principiu, societatea funcţionează în general cel mai bine atunci când toate legile sunt respectate şi toate obligaţiile îndeplinite ( chiar dacă în Capitolul 2 am susţinut că, în anumite circumstanţe, agenţii morali pot aduce argumente etice în favoarea încălcării unor legi). În al patrulea rând, dacă psihologii nu fac consemnări şi ar trebui ulterior să apară în faţa unor instanţe de judecată ca martori experţi cu privire la pacientul în cauză, scopul aflării adevărului urmărit de instanţa de judecată ar putea fi compromis.
Psihologii înregistrează şedinţele din mai multe motive serioase. Însă, ei pot încerca să diminueze pe cât posibil daunele aduse prin încălcarea unui principiu moral oferindu-le pacien
ţilor posibilitatea de a vedea consemnările lor, astfel încât aceştia să ştie ce anume este înregistrat în ele. De asemenea, psihologii pot arăta flexibilitate în felul în care realizează aceste înregistrări şi pot satisface cererile rezonabile ale pacienţilor, atâta timp cât însemnările pe care le fac sunt suficiente, corecte şi nu conţin informaţii care pot induce în eroare.
Psihologii cu fundamente morale puternice care contribuie la strategia lor de integrare vor avea mai puţine dificultăţi sau ezitări de a refuza cererile unor asemenea pacienţi, indiferent de cât de convingători ar putea fi aceştia. Aceşti psihologi înţeleg că, în general, legile trebuie respectate, cu excepţia existenţei Dileme etice în psihoterapie■ Competenţa profesională
182
unor motive imperioase de a le încălca şi a imposibilităţii găsirii unor alternative, şi că standardele profesionale există tocmai pentru a susţine primatul stării de bine a pacienţilor. Ei înţeleg, de asemenea, că cele mai multe legi se bazează pe o fundaţie morală solidă, la care aderă şi ei.
Comportamentul inacceptabil al pacientului
Cu toate că noi considerăm că psihologii trebuie să se comporte cu amabilitate şi respect faţă de pacienţi, considerăm în acelaşi timp că a le permite unor pacienţi comportamente necontrolate poate fi o dovadă de incompetenţă. Să luăm următorul exemplu: Comentarii pe internet
O psihologă a dat peste o pagină de internet a unei pacientepe care o trata la momentul respectiv, unde aceasta o descria(pe psihologă) în termeni nu tocmai măgulitori. Comentariilecare îi erau atribuite psihologei pe pagina respectivă fuseseră
distorsionate sau scoase din context, pentru a o face să pară
ridicolă sau chiar proastă. În plus, pacienta făcea comentariipline de cruzime cu privire la înfăţişarea psihologei, ceea cea făcut-o pe aceasta să se înfurie„ simţindu-se umilită.
Unii pacienţi se vor angaja în comportamente agresive, inconştienţi de modul în care comportamentele lor îi afectează
pe ceilalţi. Le poate lipsi capacitatea necesară de autoreglare, de exemplu, pentru a-şi exprima în mod adecvat frustrările sau pot avea tulburări mentale care îi împiedică să proceseze corect informaţiile. Alţi pacienţi se pot angaja în comportamente în mod deliberat şi absolut inutil agresive. Pot fi nepoliticoşi, SAMUEL ]. KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
