De-a lungul timpului, simpatia spontană pe care psihologa o 177
resimţise la început faţă de pacient a început să scadă în intensitate, la fel şi angajamentul ei faţă de oferirea serviciilor sale contra unor onorarii reduse. Ar fi fost mai bine dacă, încă dela începutul activităţii, ea şi-ar fi gândit o politică de acordare a serviciilor pro bono. Dorinţa ei de a fumiza servicii gratuite sau cu costuri scăzute vine din simţul ei de etică pozitivă - a oferi mai mult decât minimul necesar - şi este susţinută de Principiul B al APA: Fidelitate şi Responsabilitate. Însă, decizia sa iniţială
de a-l primi pe acest client se poate să fi fost determinată de deca-lajul mare dintre nivelul maxim şi minim al empatiei, decalaj din cauza căruia adeseori oamenii nu reuşesc să se gândească
dinainte cum s-ar simţi într-o anumită situaţie (Loewnstein, 2005). Poate că psihologa ar fi deds că putea oferi un anumit număr de şedinţe pro bono în fiecare an (sau lună), indiferent de gradul de simpatie pe care l-ar fi simţit faţă de pacient. Astfel, şedinţele acordate acelui pacient ar fi fost mai puţin generatoare de resentimente, pentru că ea le-ar fi putut scădea din numărul-limită pe care şi l-ar fi stabilit anterior, iar ei i-ar fi venit mai uşor să recomande pacientului un alt coleg pentru a-şi continua terapia atunci când ar fi ajuns la limita de şedinţe gratuite pe care şi-o stabilise.
Acest exemplu vorbeşte de la sine despre importanţa autoconştientizării cu privire la unele aspecte precum: nivelul de energie, priorităţile financiare, gradul de angajament faţă de ceilalţi. De exemplu, psihoterapeuta din acest caz s-ar putea să
fi folosit o strategie de separare când a acceptat să-l vadă pe pacientul în cauză şi şi-a analizat mai bine decizia abia când era prea târziu. De asemenea, se poate să fi jucat un rol în luarea deciziei sale şi sentimentul că-şi aduce sieşi un serviciu dacă
Dileme etice în psihoterapie ■ Competenţa profesională
178
acceptarea pacientului a ajutat-o să simtă că îşi creşte propria stimă de sine. Dacă vor lua în considerare aceşti factori şi alţii asemenea, psihologii vor reuşi să îşi anticipeze mai bine reacţiile faţă de obligaţiile suplimentare pe care şi le asumă.
Când pacienţii le cer psihologilor să se angajezeîn comportamente lipsite de etică
Uneori pacienţii le cer psihologilor să facă unele lucruri care sunt contraindicate din punct de vedere clinic şi potenţial lipsite de etică. Să luăm în considerare următoarele exemple: Pacienţi anonimi
