Pentru a invoca iar Evanghelia după Ioan, așa cum face Crane la finalul Monstrului: Cel fără de etc… să arunce cel dintâi etc… asupra ei.
A durat o vreme până să-și regăsească vechile cunoștințe și să-și reia relațiile cu cei mai bogați și mai influenți dintre foștii ei clienți, dar odată ce banii au început să intre, ungând roțile afacerii, Cora a devenit patroana unui nou stabiliment numit The Court, aflat la intersecția dintre străzile Davis și Ward. Înalt de două etaje și ocupând colțul unei străzi, era de această dată un bordel în toată regula, cu fete care locuiau în clădire și o listă de băuturi care includea tărie, dar noul club era mult mai elegant decât fusese vreodată Hotel de Dreme: un palat al plăcerilor autentic și ultramodern, pentru bărbați cu dare de mână aflați în căutare de divertisment, relaxare și trupuri de femei tinere.
Afacerea a mers strună, iar în câţiva ani, Cora a devenit o femeie înstărită şi prosperă, dar încetul cu încetul, chiar în timp ce se pregătea să deschidă un al doilea Court într-un oraș de pe malul mării, la treizeci de kilometri est de Jacksonville, busola ei interioară a început să se clatine, iar viața a cotit-o ușurel spre Tărâmul Straniului. Consecințele au fost catastrofale.
În vara anului 1905, cu trei luni înainte de moartea soțului ei Stewart (despre care a aflat abia în 1907), Cora s-a legat la cap cu o căsătorie absurdă cu un anonim de douăzeci și cinci de ani pe nume Hammond P. McNeil, care lucra pentru angrosistul de la care cumpăra alcool pentru Court. McNeil, un băiat voinic și dezechilibrat, dintr-o familie considerată bună din Waycross, Georgia, obișnuia să bea și devenea violent la băutură, iar când nu bea era idiot. La doar câteva luni după nuntă, relația s-a destrămat, dar cei doi au rămas căsătoriți din motive obscure, iar în 1907, în ultima zi de mai, convins că soția lui se încurcase cu Harry Parker, iubitul menajerei, un tânăr de nouăsprezece ani, McNeil l-a omorât pe Parker cu patru focuri de armă. La procesul care a avut loc în decembrie, făptașul a susținut că fusese în legitimă apărare și a fost achitat. La mai puțin de un an după acest episod, într-un nou acces psihotic, McNeil a umplut-o de sânge atât de rău pe Cora într-o ceartă domestică, încât aceasta a intentat în sfârșit divorț. McNeil a dispărut din viața ei, dar cumplita simetrie a continuat: la patru ani după ce s-a recăsătorit, McNeil a murit la rândul lui împușcat de cea de-a doua soție.
Mormântul Corei din cimitirul Evergreen, Jacksonville, Florida
(FOTOGRAFIE DE ELIZABETH FRIEDMANN)
În 1910, complet epuizată și pe jumătate retrasă din activitate la locuința ei din Pablo Beach, Cora, care între timp se îngrășase foarte mult, a suferit un prim atac cerebral ușor. Pe 4 septembrie, într-o după-amiază caldă de duminică, în timp ce zeci de automobile se înșirau afară de-a lungul plajei, Cora se afla undeva în livingul ei, ocupată cu cine știe ce. Când s-a uitat afară pe geam și a văzut că una dintre mașini se împotmolise în nisip, a ieșit să ajute. Săriseră și alții în ajutor, iar ea s-a opintit odată cu ei. A durat ceva, dar în cele din urmă, după îndelungi strădanii sub soarele fierbinte al Floridei, au reușit să aducă mașina pe pământ ferm. Sleită și puțin amețită, Cora s-a întors în casă. Dacă ne gândim la viața pe care o dusese de când rămăsese singură, a avut parte de un sfârșit surprinzător de liniștit. S-a întins pe canapea, a închis ochii și nu i-a mai deschis niciodată. Pe 5 septembrie, Evening Metropolis a relatat că ar fi murit din cauza unei „hemoragii cerebrale“.
Avea patruzeci și cinci de ani. Cu zece ani în urmă, Crane fusese îngropat în cimitirul Evergreen din Hillside, New Jersey, și iată că trupul neînsuflețit al Corei a ajuns tot într-un cimitir numit Evergreen, dar la aproape o mie cinci sute de kilometri depărtare, în Jacksonville, Florida. Fiecare e liber să interpreteze acest lucru cum dorește. Pe mormântul ei scrie: CORA E. CRANE /1868–1910. Nu e niciun mister de ce și-a dorit să rămână în amintire ca doamna Crane, cum nu e un mister nici că o femeie de patruzeci și cinci de ani a fost îngropată la doar patruzeci și doi de ani. Mereu se dăduse mai tânără cu acei trei ani, iar când a încetat din viață, șiretlicul ei a devenit etern. O ultimă cochetărie înainte de a dispărea pe lumea cealaltă.
7
Newark. Port Jervis. Asbury Park. Syracuse. Lake View. Sullivan County. New York City. Hartwood. Nebraska. Texas. Mexic. Jacksonville. Grecia. Oxted. Key West. Cuba. Puerto Rico. Brede. Badenweiler. Hillside.
De la Oameni în bătaia furtunii la Un copilaș amenințător. De la Maggie la Viteza tinereții și Monstrul. De la Domnul Binks la A treia violetă și Hotelul Albastru. De la o mină de cărbune din Pennsylvania la scaunul electric din Sing Sing. De la Semnul roșu al curajului la Mireasa vine la Yellow Sky. De la Un duel între un ceas deșteptător și o hotărâre sinucigașă la Golanul de la oraș și sătenii virtuoși. De la Călăreții negri la Războiul e bun și Un om plutind pe o vergă subțire. De la Totul sau nimic — cai la Un om și alții și Cei cinci șoareci albi. De la Un episod din război la Prețul uniformei și Fața întoarsă. Un experiment al sărăciei. Barca de salvare. Amintiri din război.
Dacă oamenii de pe această verandă își coboară vreodată ochii de la râul lat și privesc pietrele de mormânt, probabil că-și dau seama că pot și nu pot descifra inscripțiile de la acea distanță. Întâlnesc linia de hotar între coerență și încețoșare.
Senger, Wheeler, Lawrence. Linson și gașca de hăndrălăi. Hawkins. Hubbard. Button și Barr. Frederic. Bacheller, Marshall, Scovel, Davis și Hare. Billy Higgins. Căpitanul Murphy. McClure […] Hearst […] Pulitzer.
Dora Clark. Charles Becker. Theodore Roosevelt.
Bietu’ cartofor nici măcar nu e substantiv. E un fel de adverb. Orice păcat e rezultatul unei colaborări. Noi, toți cinci, am colaborat ca să-l omorâm pe suedez.
Lily Brandon Munroe, Nellie Crouse și Amy Leslie.
Cora Howorth Murphy Stewart Taylor Crane McNeil.
Da — nu. Nu știu.
Garland și Howells. James, Wells și Conrad. Cu toții erau mai în vârstă decât el și toți i-au supraviețuit mulți ani.
Sisif.
A fost mai întâi nimeni, apoi cineva. Mulți l-au adorat, mulți l-au detestat, apoi a dispărut. A fost uitat. A fost rememorat. A fost iar uitat. A fost iar rememorat, iar acum, la început de 2020, în timp ce scriu ultimele fraze ale acestei cărți, operele lui sunt din nou uitate. Sunt vremuri negre în America, sunt vremuri negre peste tot și, pentru că atâtea lucruri ne macină certitudinile despre cine suntem și încotro ne îndreptăm, poate a sosit momentul să-l dezgropăm pe băiatul sclipitor și să ni-l reamintim. Proza scapără încă, privirea e la fel de tăioasă, scriitura, la fel de usturătoare. Mai contează ceva din toate astea pentru noi? Dacă da, și nu ne rămâne decât să sperăm că da, atunci trebuie să fim atenți.
E ca și cum rănitul ar atinge cortina trasă peste misterele întregii existențe, rostul furnicilor, al monarhilor, al războaielor, al orașelor, al luminii soarelui, al zăpezii, al unei pene desprinse din aripa unei păsări, o forță ce aureolează o masă însângerată, făcându-i uneori pe ceilalți oameni să înțeleagă că sunt mărunți […]
Octombrie 2017-februarie 2020
108. Cu binecuvântarea mamei lor, desigur, care trăia în acel moment la Londra împreună cu Helen, fiica ei de șapte ani (n. a.).
109. În traducere, „Gură-Mare“.
110. Citatele sunt preluate din Mitul lui Sisif (în vol. Fața și reversul. Nunta. Mitul lui Sisif. Omul revoltat. Vara) de Albert Camus, traducere de Irina Mavrodin, Rao, București, 1994, pp. 193-194.
111. Numele real al scriitorului Ford Madox Ford este Ford Hermann Hueffer.
112. A.E.W. Mason, 1865–1948. Actor și dramaturg, Mason a scris și povești polițiste populare și e autorul romanului The Four Feathers care a beneficiat de două ecranizări, prima în 1939, cu Ralph Richardson, și a doua în 2002, cu Heath Ledger (n. a.).
113. Ca substantiv comun, „hedge“ înseamnă „gard viu“.
114. Din Eseuri de psihanaliză aplicată — Sigmund Freud, Opere esențiale, vol. 10, trad. din germană de Vasile Dem. Zamfirescu, Trei, București, 2017, pp. 113-114.
115. Ibidem, p. 121.
116. Dante Gabriel Rosetti (1828-1882), pictor și poet englez, fondator al mișcării artistice Frăția Prerafaelită.
117. A nu se confunda cu Helen R., fiica lui Wilbur, din ale cărei amintiri despre unchiul ei am citat de mai multe ori în aceste pagini. Helen R. s-a născut cu opt ani după Helen a lui William și și-a adăugat inițiala la nume pentru a se deosebi de verișoara ei mai mare (n. a.).
118. Un plan vag al lui Crane de a părăsi din nou Anglia pentru a relata despre al Doilea Război al Burilor. Neizbutit. Planurile asemănătoare de a relata de pe Sfânta Elena și din Gibraltar au eșuat la rândul lor (n. a.).
119. Varianta clasică a cântecului, „For He’s a Jolly Good Fellow“ (în traducere „E un flăcău de ispravă“), a fost schimbată cu „Sunt oameni de ispravă“.
120. În traducere, „O monedă științifică“.
NOTE BIBLIOGRAFICE
Abrevieri
Berryman John Berryman, Stephen Crane (Sloane, 1950; reeditare: Meridian Books, 1962)