Redirecţionarea: antrenaţi-vă în jocul de-a schimbarea

În cursul meditaţiei din săptămâna aceasta, luaţi unele dintre situaţiile identificate în pasul anterior şi, pe măsură ce le vizualizaţi şi vă observaţi cu ochii minţii, spuneţi-vă (cu glas tare): Schimbă-te ! E simplu:

1. Imaginaţi-vă o situaţie în care gândiţi şi simţiţi în mod inconştientRostiţi: Schimbă-te !2. Conştientizaţi un scenariu (care să implice o persoană, de exemplu, sau un obiect) în care aţi putea uşor cădea într-un model comportamental de rutină.Rostiţi: Schimbă-te !3. Închipuiţi-vă prins în mijlocul unui eveniment care vă oferă un motiv puternic de a nu vă respecta idealul.Rostiţi: Schimbă-te !      Cea mai zgomotoasă voce din cap

După ce vă amintiţi să rămâneţi conştient pe tot parcursul zilei, aşa cum aţi aflat din pasul precedent, puteţi folosi un instrument de transformare în momentul respectiv. Ori de câte ori vă surprindeţi în viaţa reală manifestând un gând limitativ sau comportându-vă limitativ, rostiţi doar "Schimbă-te !" cu voce tare. Cu timpul, propria voce vi se va transforma într-o prezenţă nouă printre glasurile din cap - cea mai sonoră chiar. Va deveni vocea redirecţionării.

Pe măsură ce întrerupeţi vechiul program în repetate rânduri, eforturile se vor solda cu slăbirea progresivă a conexiunilor dintre reţelele neurologice respective, care vă alcătuiesc personalitatea. Conform principiului teoriei hebbiene despre învăţare, veţi demonta circuitele conectate la vechiul sine din viaţa de zi cu zi. În acelaşi timp, veţi înceta să mai transmiteţi epigenetic semnale aceloraşi gene şi în acelaşi mod. Acesta este încă un pas pe calea conştientizării, în care vă dezvoltaţi autocontrolul conştient.

Când puteţi împiedica manifestarea unei reacţii emoţionale reflexe la vreun lucru sau vreo persoană din propria viaţă, optaţi să vă salvaţi de la "recăderea" în vechiul sine, care gândeşte şi acţionează în astfel de modalităţi limitative. Conform aceleiaşi idei, pe măsură ce dobândiţi control conştient asupra propriilor gânduri posibil acţionate de vreo amintire sau asociere rătăcită, legată de un stimul oarecare din mediu, vă veţi îndepărta de destinul previzibil caracterizat de aceleaşi gânduri şi aceleaşi acţiuni, care vor crea aceeaşi realitate. Este un memento pe care vi-l plasaţi singur în minte.

Pe măsura conştientizării, a redirecţionării gândurilor şi a sentimentelor obişnuite şi a recunoaşterii stărilor inconştiente de a fi, încetaţi să vă mai risipiţi preţioasa energie. Viaţa în regim de supravieţuire înseamnă transmiterea unor astfel de semnale către organism, care să-l determine să intre şi el în regim de urgenţă, distrugându-i starea de homeostază şi mobilizând, în consecinţă, o mare cantitate de energie. Emoţiile şi gândurile în cauză reprezintă o energie de frecvenţă joasă consumată de organism. Aşa că, dacă sunteţi conştient şi le transformaţi înainte de a-şi găsi calea către corp, atunci, de fiecare dată când le observaţi sau le redirecţionaţi, veţi conserva energie vitală, pe care o puteţi folosi pentru crearea unei vieţi noi.

Amintirile asociative declanşează răspunsuri automate

Dat fiind faptul că menţinerea stării de conştientizare este esenţială în demersul de creare a vieţii noi pe care ne-o dorim, este important să înţelegem cum au reuşit amintirile asociative să ne facă atât de dificil procesul de conştientizare, precum şi ajutorul pe care ni-l poate da redirecţionarea ca să ne eliberăm de vechiul sine.

Mai înainte în această carte, experimentul clasic de condiţionare efectuat de Pavlov cu câinii ne-a demonstrat, în mod elocvent, de ce poate fi atât de dificilă schimbarea. Reacţia câinilor din experimentul respectiv - formarea obişnuinţei de a saliva ca reacţie la auzul clopoţelului - constituie un exemplu de reacţie condiţionată pe baza unei amintiri asociative.

Amintirile noastre asociative sălăşluiesc în subconştient şi sunt formate în timp, ca urmare a producerii în organism a unui răspuns intern automat determinat de expunerea repetată la un factor extern de condiţionare care generează apoi un comportament automat. Când unul sau două simţuri reacţionează la acelaşi stimul, corpul răspunde fară să implice conştientul. Este acţionat numai de un gând sau de o amintire.

Potrivit aceloraşi dovezi, şi noi ne trăim viaţa conform unor amintiri asociative similare, declanşate de identificările familiare generate de mediu. De exemplu, întâlnirea unei persoane apropiate vă poate lesne determina să reacţionaţi automat în diferite moduri, fară să vă daţi conştient seama. Vederea persoanei respective declanşează amintirea asociativă a unei experienţe din trecut care, asociată cu o emoţie corespondentă, porneşte un comportament automat. Chimismul organismului se transformă în momentul în care vă "gândiţi" la ea prin prisma amintirii asociate cu trecutul. Un program începe să ruleze conform condiţionării repetate pe care aţi memorat-o subconştient. Şi, exact ca şi câinii lui Pavlov, într-o clipă şi inconştient reacţionaţi fiziologic. Corpul preia controlul şi începe să vă conducă subconştient, pe baza unei amintiri din trecut.

Acum, controlul aparţine preponderent corpului. Din punct de vedere al conştientului, nu mai staţi pe locul şoferului, pentru că vă aflaţi sub controlul tandemului subconştient minte-corp. Ce stimuli generează aşa ceva şi încă atât de repede ? Factori de mediu de orice natură, a căror sursă este relaţia dumneavoastră cu mediul cunoscut; propria viaţă, asociată cu toate persoanele şi obiectele implicate în experienţele petrecute la locuri şi momente diferite, toate acestea sunt răspunzătoare.

Iată de ce este atât de dificil în procesul de transformare să vă păstraţi starea de conştientizare. Vedeţi o persoană, auziţi un cântec, vă amintiţi o întâmplare şi corpul e imediat acţionat de o amintire din trecut. Iar gândul asociat - referitor la felul în care vă identificaţi cu ceva sau cu cineva - acţionează o cascadă de reacţii sub nivelul conştientului, care vă readuce la vechea personalitate. Gândiţi, acţionaţi şi simţiţi previzibil, automat, aşa cum aţi memorat. Vă reidentificaţi subconştient cu mediul cunoscut din trecut, care vă mână înapoi la sinele cunoscut, tributar trecutului.

Când Pavlov a început să sune clopoţelul fară a mai oferi şi recompensa în hrană, reacţia automată a câinilor s-a diminuat cu timpul, pentru că nu mai susţineau aceeaşi asociere. S-ar putea spune că expunerea repetată a câinilor la clinchetul clopoţelului care nu mai anunţa hrana le-a risipit reacţia neuroemoţională. Aceştia au încetat să mai saliveze, pentru că sunetul devenise un zgomot care nu mai era asociat cu nicio amintire.

Surprindeţi-vă înainte de a "deveni inconştient"

Revăzând cu ochii minţii o serie de situaţii în care vă inhibaţi impulsul de a reacţiona conform vechiului sine (emoţional), expunerea repetată la aceiaşi stimuli (mentali) vă va slăbi, cu timpul, răspunsul emoţional la starea respectivă. Şi, pe măsură ce vă expuneţi, în mod consecvent, aceloraşi motive ale vechii identităţi şi observaţi cum le răspundeaţi automat, veţi deveni suficient de conştient ca să vă surprindeţi când deveniţi inconştient. Cu timpul, toate aceste conexiuni care declanşau programul vechi vor deveni aidoma experienţei câinelui cu clopoţelul de anunţare a hranei care nu i se mai oferea - nu veţi mai reveni fiziologic, reflex, la sinele neuro-chimic conectat la persoane sau obiecte familiare.

Astfel, gândul la o persoană care vă înfurie sau interacţiunea cu fostul prieten nu vă mai poate atinge, pentru că v-aţi înfrânat mental de atâtea ori de la un astfel de răspuns. Pe măsură ce vă dezobişnuiţi de dependenţa de emoţie, nu mai poate exista un răspuns automat. În această etapă, conştiinţa dumneavoastră concentrată este cea care vă eliberează apoi de emoţia asociată sau de procesul asociat de gândire în viaţa de zi cu zi. De cele mai multe ori, aceste reacţii reflexe trec necenzurate pentru că sunteţi prea ocupat să fiţi vechiul sine.

Ca să înţelegeţi că aceste emoţii de supravieţuire vă afectează negativ celulele, apăsând pe aceleaşi butoane genetice, este important să mergeţi dincolo de barometrul a ceea ce simţiţi şi să raţionaţi. Se pune întrebarea: Ceea ce simt, modul în care mă comport, atitudinea aceasta dovedeşte iubire pentru mine însumi ?

În ceea ce mă priveşte, după ce spun "Schimbă-te!" îmi place să adaug: "Aceasta nu e iubire de sine. Pentru mine, sănătatea, fericirea şi libertatea sunt o răsplată cu mult mai importantă decât să rămân împotmolit în acelaşi tipar autodistructiv. Nu vreau să transmit emoţional un semnal neschimbat aceloraşi gene şi să-i fac atâta corpului. Nimic nu merită aşa ceva."

SĂPTĂMÂNA A TREIA - Ghid de meditaţie

Meditaţiile din săptămâna a treia au ca obiectiv adăugarea la paşii anteriori a pasului 5: Observarea şi evocarea, apoi a pasului 6: Redirecţionarea, astfel încât să le practicaţi simultan. Pasul 5 şi pasul 6 se vor contopi, în cele din urmă, într-un singur pas. Pe tot parcursul zilei, pe măsura apariţiei de gânduri şi sentimente limitative, observaţi-vă şi spuneţi automat şi cu voce tare: Schimbă-te !, sau aplecaţi-vă urechea la acest glas puternic din cap, şi nu la vechea voce/vechile voci. Când faceţi asta, sunteţi pregătit să începeţi procesul de creaţie.

Pasul 1: Ca de obicei, începeţi cu inducţia.

Paşii 2-5: După ce recunoaşteţi, acceptaţi, afirmaţi şi abandonaţi, este momentul să continuaţi să vă adresaţi acelor gânduri şi acţiuni care scapă, de obicei, conştientului. Observaţi-vă vechiul sine, până vă familiarizaţi pe deplin cu programele respective.

Pasul 6: Apoi, pe măsură ce vă observaţi vechiul sine, în stare de meditaţie, selectaţi câteva scenarii din viaţă şi rostiţi: "Schimbă-te !" cu voce tare.

      CAPITOLUL 13

O minte nouă pentru o viaţă nouă

      PASUL 7: CREAŢIA ŞI EXERCIŢIUL

Săptămâna a patra va fi oarecum diferită de cele anterioare. Mai întâi, pe măsură ce citiţi şi vă luaţi notiţe pentru pasul 7, veţi primi informaţii despre creaţie, precum şi instrucţiuni referitoare modul de utilizare a exerciţiului de repetiţie mentală. Apoi, veţi parcurge Meditaţia Asistată menită să vă familiarizeze cu acest proces.

După aceea, este vremea să puneţi în practică toate cele învăţate, în fiecare zi a acestei săptămâni, veţi exersa meditaţia săptămânii a patra, care cuprinde paşii de la 1 la 7. în timp ce ascultaţi, veţi aplica atenţia concentrată şi repetiţia de care v-aţi folosit ca să creaţi noul sine şi noul destin.

Prezentare generală: crearea şi exersarea noului sine prin repetiţie

Înainte de a asimila ultima serie de paşi prezentaţi, aş dori să subliniez că paşii anteriori au fost cu toţii concepuţi ca să vă dezbăraţi de obişnuinţa de a fi dumneavoastră înşivă şi să faceţi loc, atât conştient, cât şi energetic, reinventării unui nou sine. Până la acest punct, v-aţi străduit să eliminaţi vechile conexiuni sinaptice, iar acum a venit momentul să puneţi la încolţit altele proaspete, astfel încât noile configuraţii pe care le creaţi să devină platforma identităţii dumneavoastră viitoare.

Strădaniile de până acum v-au făcut să "dememoraţi" mai uşor lucruri care se asociau cu vechiul sine. Aţi smuls buruienile multor aspecte ale vechiului sine, v-aţi familiarizat cu stările mentale inconştiente, care reprezintă cum gândeaţi, cum vă purtaţi şi cum (vă) simţeaţi. Prin exerciţiile de meta-cunoaştere, aţi observat conştient obişnuinţele şi obiceiurile rutiniere prin care vă acţionaţi propriul creier între limitele fostei dumneavoastră personalităţi. Abilitatea de autoreflecţie v-a permis să vă detaşaţi conştiinţa înzestrată cu liber arbitru de programele automate care vă făceau creierul să se acţioneze conform aceloraşi secvenţe, tipare şi combinaţii. Aţi analizat modul în care v-a funcţionat, probabil ani de zile, creierul. Şi, pentru că definiţia de lucru a minţii este aceea de "creier în acţiune", v-aţi examinat, în mod obiectiv, limitele propriei dumneavoastră minţi.

Crearea unui nou sine

Acum, că începeţi să vă "pierdeţi" mintea, e momentul să vă creaţi una nouă. Să începem să "sădim" un nou sine. Meditaţiile, contemplaţiile şi repetiţiile dumneavoastră zilnice pot fi comparate cu îngrijirea unei grădini, astfel încât "recolta" expresiei sinelui să fie cât mai bogată. Aflarea de noi informaţii şi lecturile despre diversele personalităţi istorice care v-ar putea reprezenta noul ideal se aseamănă cu împrăştierea de seminţe. Cu cât sunteţi mai creativ în reinventarea unei noi identităţi, cu atât vor fi mai variate roadele pe care le veţi culege pe viitor. Intenţia fermă şi atenţia concentrată vor fi ca apa şi lumina soarelui pentru visurile din grădina dumneavoastră.

Pe măsură ce vă bucuraţi emoţional de noul dumneavoastră viitor, înainte ca acesta să devină manifest, aruncaţi o plasă şi înălţaţi un zid de protecţie în jurul destinului potenţial către care tindeţi, în faţa dăunătorilor şi condiţiilor aspre de mediu, deoarece energia dumneavoastră superioară acţionează ca un scut asupra propriei creaţii. Îndrăgostindu-vă de viziunea celui în care vă transformaţi, hrăniţi posibilele roade cu un îngrăşământ miraculos. Iubirea este o emoţie ce se distinge printr-o frecvenţă superioară celei cu care sunt înzestrate emoţiile de supravieţuire, cele care au permis buruienilor să năpădească. Procesul de transformare constă din eliminarea vechiului şi eliberarea terenului pentru cucerirea noului.

Exersarea unui nou sine

Acum, a venit timpul să exersaţi crearea unei minţi proaspete, până vă familiarizaţi cu ea. După cum ştiţi, cu cât acţionaţi mai frecvent aceleaşi circuite împreună, cu atât le consolidaţi mai bine asocierea. Şi, dacă acţionaţi o serie de gânduri asociate unui flux specific al conştiinţei, producerea aceluiaşi nivel mental va deveni din ce în ce mai uşoară. Iată de ce, pe măsură ce repetaţi acelaşi cadru mental în fiecare zi, prin exersarea psihică a unui nou sine ideal, cu timpul acesta va deveni din ce în ce mai familiar, mai natural, mai automat şi mai subconştient. Veţi începe să vă amintiţi de dumneavoastră înşivă ca şi când aţi fi altcineva.

În cadrul pasului anterior, aţi dememorat o emoţie stocată în tandemul minte-corp. Acum este vremea să vă recondiţionaţi trupul în raport cu o altă minte şi să transmiteţi genelor semnale pe altă cale.

Obiectivul acestui pas final este să vă acomodaţi perfect cu această minte proaspătă, la nivel cerebral şi corporal. Astfel, vă veţi obişnui atât de mult, încât veţi fi capabil să reproduceţi după dorinţă acelaşi nivel de a fi, manifestându-l în mod natural şi uşor. Este important să memoraţi această nouă stare mentală gândind în alte feluri şi este la fel de important ca, ulterior, corpul să memoreze un sentiment nou/o senzaţie nouă, astfel încât nimic din exterior să nu vă poată clinti de pe această poziţie. Acesta este momentul în care sunteţi pregătit să creaţi un nou viitor şi apoi să-l trăiţi. Când exersaţi, creaţi în mod repetat şi consecvent noul din nimic, astfel încât "ştiţi cum" să-l invocaţi, după vrere.

Creaţia: folosiţi-vă imaginaţia şi inventivitatea ca să aduceţi pe lume noul dumneavoastră sine

În cadrul acestui pas, veţi începe prin a vă pune câteva întrebări cu final deschis. Formularea acestora vă va face să căutaţi şi să cântăriţi posibilităţi, să adoptaţi alte modalităţi de gândire decât cele care vă caracterizează şi să întrevedeţi potenţialităţi inedite, punând în funcţiune lobul frontal.

O bună oportunitate de a scrie

Vă rog să găsiţi puţin timp să vă notaţi răspunsurile la următoarele întrebări, după care să le revedeţi, reflectând asupra lor şi analizându-le, gândindu-vă la toate posibilităţile pe care le generează.

Exemple de întrebări care să vă activeze lobul frontal:

-          Ce ideal am pentru mine însumi ?-          Cum ar fi dacă aş fi... ?      Acest întreg proces de reflecţie este metoda de construire a unei noi minţi. Astfel, creaţi platforma noului sine, forţând creierul să se acţioneze diferit. Începeţi să vă transformaţi mintea.

      Personalitatea constă din felul de a gândi, de a acţiona şi de a simţi, aşa că am strâns laolaltă câteva întrebări care să vă ajute să stabiliţi mai precis cum vreţi să se comporte noul sine pe care vi-l doriţi. Reţineţi că, atunci când vă descoperiţi propriile răspunsuri la care urmează să reflectaţi, vă "instalaţi" în creier un nou echipament şi transmiteţi genelor semnale astfel încât să se activeze diferit în corp. (Dacă nu credeţi că le puteţi urmări mental, sunteţi liber să vă notaţi în continuare răspunsurile în jurnal).

Cum vreau să gândesc ?