Alfa. Între 5 şi 8 ani, undele cerebrale se modifică din nou, ajungând la o frecvenţă Alfa între 8 şi 13 cicluri pe secundă. În această etapă a dezvoltării copilului începe să se formeze mintea analitică; copiii încep să interpreteze şi să tragă concluzii cu privire la viaţa din jur. În acelaşi timp, lumea interioară a imaginaţiei tinde să fie la fel de reală ca şi universul exterior al realităţii. Copiii care aparţin acestui grup de vârstă sunt, în mod tipic, cu un picior într-un univers şi cu celălalt în altul. Iată de ce le iese atât de bine. De exemplu, poţi cere unui copil să pretindă că este un delfin care înoată în mare, un fulg de zăpadă în vânt sau un super-erou plecat în misiune de salvare şi, la câteva ceasuri după aceea, el tot în pielea personajului va fi. Cereţi-i unui adult să facă acelaşi lucru şi... ei, dar ştiţi răspunsul deja.
Beta. Între vârstele de 8 şi 12 ani şi mai încolo, activitatea cerebrală avansează la frecvenţe mai înalte. Tot ceea ce depăşeşte 13 cicluri pe secundă la copii constituie graniţa undelor Beta. De acolo, Beta continuă să crească la diferite niveluri pe tot parcursul vârstei adulte şi reprezintă gândirea conştientă, analitică.
După vârsta de 12 ani, poarta dintre conştient şi subconştient se închide de obicei. Beta este, de fapt, împărţită între unde Beta de frecvenţă joasă, medie şi înaltă şi, pe măsură ce copiii înaintează către adolescenţă, există tendinţa de trecere de la unde Beta de joasă frecvenţă la unde Beta de frecvenţă medie şi înaltă, aşa cum se observă la majoritatea adulţilor.
Dezvoltarea undelor cerebrale
Figura 8B - Etapele de dezvoltare a undei cerebrale de la Delta, în copilăria mică, până la Beta, la vârsta adultă. Observaţi diferenţa dintre cele trei intervale de Beta: frecvenţa undelor Beta de înaltă frecvenţă poate fi de două ori mai mare decât cea a undelor Beta de frecvenţă medie.
Stările undelor cerebrale la adulţi: prezentare generală
Beta. În timp ce citiţi acest capitol, probabil că vă aflaţi în starea zilnică de veghe, adică de activitate cerebrală caracterizată de unde Beta. Creierul prelucrează date senzoriale şi încearcă să găsească sensuri între universul dumneavoastră interior şi cel exterior. Aflaţi în interacţiune cu conţinutul acestei cărţi, se poate să vă simţiţi propria greutate pe scaun, să auziţi muzică în fundal, să vă aruncaţi ochii pe fereastră. Toate aceste date sunt prelucrate de către neocortexul raţional.
Alfa. Să spunem acum că închideţi ochii (80% din informaţia senzorială e transmisă prin vedere) şi vă concentraţi voit în interior. Reducând considerabil volumul datelor senzoriale generate de mediu, la sistemul nervos ajunge mai puţină informaţie. Undele cerebrale se reduc în mod firesc şi ajung în starea Alfa. Vă relaxaţi. Deveniţi mai puţin preocupat de elementele din mediul extern, iar universul interior începe să vă capteze atenţia. Aveţi tendinţa să gândiţi şi să analizaţi mai puţin. În starea Alfa, creierul se află într-o stare de uşoară meditaţie (când veţi practica meditaţia în partea a III-a, veţi pătrunde într-o stare Alfa şi mai profundă).
Zi de zi, creierul trece în starea Alfa fară prea mult efort din partea dumneavoastră. De exemplu, când învăţaţi ceva nou dintr-o conferinţă, activitatea cerebrală vă este, în general, caracterizată de un interval de unde Beta de frecvenţă joasă până la medie. Ascultaţi mesajul şi analizaţi conceptele prezentate. Apoi, când aţi ascultat suficient, sau vă place în mod deosebit ceva interesant, care se aplică şi în cazul dumneavoastră, în mod firesc vă opriţi, iar creierul vă alunecă în starea de activitate cerebrală caracterizată de unde Alfa. Acest fapt se datorează faptului că informaţia este supusă consolidării în materia cenuşie. Şi, cum priviţi aşa în gol, sunteţi preocupat de propriile gânduri şi le conferiţi o realitate superioară celei prezente în mediul din jur. În momentul în care se întâmplă acest lucru, lobul frontal introduce această informaţie în circuitele din arhitectura propriului creier... şi, ca prin minune, vă puteţi aminti ceea ce abia aţi învăţat.
Theta. La adulţi, undele Theta apar în starea crepusculară sau lucidă, în care oamenii se simt jumătate treji, jumătate adormiţi (conştientul este treaz, dar corpul oarecum adormit). Aceasta este starea în care un hipnotizator ne poate accesa subconştientul. În starea Theta suntem mai uşor de programat, pentru că între conştient şi subconştient nu mai există niciun văl.
Delta. Pentru cei mai mulţi dintre noi, undele Delta reprezintă somnul profund. Acest spaţiu este caracterizat de un nivel foarte scăzut de conştientizare, timp în care corpul se reface.
Aşa cum demonstrează această prezentare, când intrăm în stări de activitate cerebrală caracterizate de unde cu frecvenţă mai joasă, pătrundem mai adânc în universul interior al subconştientului. Reversul este şi el adevărat: cu cât activitatea cerebrală atinge unde de frecvenţă mai înaltă, cu atât devenim mai conştienţi şi mai preocupaţi de lumea din jur.
În condiţii de exerciţiu repetat, aceste zone ale minţii încep să vă devină familiare. Ca şi cu orice alt lucru asupra căruia insistaţi, veţi ajunge să observaţi cum vă simţiţi atunci când vă aflaţi în fiecare stare de activitate cerebrală. Vă veţi da seama când analizaţi sau gândiţi prea mult în starea Beta, veţi observa când nu sunteţi prezenţi, pentru că faceţi saltul de la emoţiile trecutului la încercarea de anticipare a viitorului cunoscut. Şi veţi simţi şi când vă aflaţi în starea Alfa sau Theta, pentru că îi veţi simţi coerenţa. Cu timpul, vă veţi da seama când sunteţi şi când nu sunteţi unde trebuie.
Undele cerebrale
Figura 8C - Comparaţie între diferitele modele de unde cerebrale la adulţi.
Gamma: cele mai rapide unde cerebrale
Frecvenţele cu nivelul cel mai ridicat de rapiditate dovedit până acum printre undele cerebrale sunt undele Gamma şi anume între 40 şi 100 de hertzi (undele Gamma sunt mai comprimate şi se caracterizează printr-o amplitudine mai redusă, în comparaţie cu celelalte patru tipuri de unde cerebrale despre care am discutat, aşa că, deşi ciclurile acestora pe secundă sunt similare intervalelor de undă Beta de mare frecvenţă, între acestea nu există o corelaţie exactă). Prezenţa unei activităţi intense de unde Gamma la nivel cerebral se leagă, de obicei, de stări mentale superioare precum fericirea, compasiunea şi chiar un nivel accentuat de conştientizare care implică, de obicei, un proces mai eficient de formare a memoriei. Acesta este un nivel superior de conştienȚă, pe care oamenii tind să-l prezinte ca "experienţă de transcendenţă" sau "de vârf". În scopurile noastre, consideraţi undele Gamma ca fiind efectul secundar al unei deplasări de conştiinţă.
Trei niveluri de unde Beta ne controlează orele de veghe
Dat fiind faptul că mai tot timpul în care ne aflăm în stare de veghe atenţia ne este concentrată asupra mediului exterior şi al funcţionării în regim Beta, haideţi să discutăm despre cele trei niveluri ale acestor modele de undă cerebrală (Fehmi, Les şi Robbins, Jim, The Open-Focus Brain Hamessing the Power of Attention to Heal Mind and Body, Trumpeter Books, Boston, 2007). Înţelegerea acestor lucruri ne va uşura trecerea de la Beta la Alfa şi, în final, la Theta, pe care îl regăsim în starea de meditaţie.
Undele Beta de frecvenţă joasă. Caracterizează un nivel de atenţie relaxată, interesată, cu interval între 13-15 hertzi (cicluri pe secundă). Dacă vă bucuraţi de lectura unei cărţi şi sunteţi familiarizat cu materialul, creierul vă acţionează probabil în intervalul de unde Beta de joasă frecvenţă, pentru că acordaţi o oarecare atenţie fară să vă concentraţi.
Undele Beta de frecvenţă medie. Sunt produse în împrejurări de atenţie concentrată asupra unor stimuli exteriori susţinuţi. Un bun exemplu este reprezentat de situaţiile de învăţare: dacă v-aş testa în legătură cu cele citite în timp ce vă bucuraţi de lectură şi creierul vă funcţionează în regim de unde Beta de joasă frecvenţă, ar trebui să ciuliţi urechile un pic, stimulând activitatea la nivel cortical şi acţionând astfel gândirea analitică. Undele Beta de frecvenţă medie operează între 16 şi 22 de hertzi.
Funcţionarea la nivelul undelor Beta de frecvenţă medie şi chiar, într-o anumită măsură, a undelor Beta de joasă frecvenţă sunt o reflectare a gândirii noastre conştiente sau raţionale şi a stării de vigilenţă. Acestea constituie un rezultat al preluării stimulilor exteriori de către neocortex prin intermediul tuturor simţurilor, precum şi al asamblării informaţiei într-un pachet, pentru crearea unui nivel mental. După cum vă puteţi imagina, această concentrare asupra lucrurilor pe care le puteţi vedea, auzi, gusta şi pipăi este însoţită de un nivel ridicat de complexitate şi de o activitate cerebrală intensă, pentru a produce nivelul respectiv de stimulare.
Undele Beta de frecvenţă înaltă. Sunt caracterizate de orice model de undă cerebrală între 2 şi 50 de hertzi. Modelele de unde Beta de înaltă frecvenţă se observă în situaţii de stres în care corpul produce substanţele acelea chimice dăunătoare. Menţinerea acestei concentrări susţinute într-o asemenea stare de supraexcitare este diferită de tipul de atenţie susţinută pe care o folosim ca să învăţăm, să visăm, să rezolvăm probleme sau chiar ca să ne vindecăm. De fapt, s-ar putea spune că un creier care funcţionează în regim de unde Beta de înaltă frecvenţă pune la bătaie prea multă atenţie concentrată. Mintea este prea ameţită, iar corpul prea stimulat ca să aducă, măcar pe departe, cu starea de ordine. (Când sunteţi în stare de undă cerebrală Beta de înaltă frecvenţă, e suficient la acest moment să ştiţi că vă concentraţi probabil prea mult la ceva şi că vă este greu să vă opriţi.)
Undele Beta de înaltă frecvenţă: un mecanism de supravieţuire pe termen scurt, o sursă îndelungată de stres şi dezechilibru
Situaţiile de urgenţă generează, invariabil, necesitatea unei activităţi electrice crescute în creier. Natura ne-a înzestrat cu capacitatea de reacţie de tip luptă-sau-fugi ca să ne ajute să ne concentrăm rapid în situaţii cu potenţial de risc. Gradul maxim de excitare fiziologică a inimii, plămânilor şi sistemului nervos simpatic conduce la o transformare dramatică a stărilor fiziologice. Percepţia, comportamentele, atitudinile şi emoţiile ni se vor modifica toate. Acest tip de atenţie diferă foarte mult de cele utilizate de obicei. Ne face să acţionăm ca un animal încolţit, cu o memorie bogată. Balanţa atenţiei se înclină spre mediul exterior, provocând o stare mentală supraconcentrată. Anxietatea, grija, furia, durerea, suferinţa, frustrarea, frica şi chiar stările mentale concurenţiale induc predominanţa undelor Beta de înaltă frecvenţă pe timpul crizei.
Pe termen scurt, această reacţie serveşte organismului. Nu este nimic negativ în acest interval îngust, supraconcentrat, de atenţie. "Facem ce trebuie să facem", pentru că ne oferă capacitatea de a realiza multe lucruri.
Totuşi, dacă rămânem timp îndelungat "în regim de urgenţă", undele Beta de înaltă frecvenţă ne dezechilibrează puternic, pentru că menţinerea acestora necesită o cantitate enormă de energie şi pentru că este modelul de undă cel mai reactiv, mai instabil şi mai volatil dintre toate modelele de activitate cerebrală. În situaţiile în care undele Beta devin cronice şi necontrolate, creierul devine surescitat peste măsură.
Din păcate, majoritatea oamenilor utilizează în exces regimul de unde Beta. Suntem obsedaţi sau compulsivi, măcinaţi de insomnii, oboseală cronică, anxietate ori depresie, zbătându-ne crunt în toate direcţiile în căutarea atotputerniciei sau agăţându-ne, fară speranţă, de propria durere, simţindu-ne slabi, victime ale propriilor circumstanţe.
Menţinerea undelor Beta de înaltă frecventă aruncă creierul într-o stare de dezordine
Ca să punem lucrurile în perspectivă, gândiţi-vă la funcţionarea normală a creierului ca parte integrantă a sistemului nervos central care controlează şi coordonează toate celelalte sisteme ale organismului: ne menţine bătăile inimii, ne digeră hrana, ne reglează sistemul imunitar, ne menţine ritmul respiraţiei, ne echilibrează hormonii, ne controlează metabolismul şi elimină reziduurile, ca să menţionăm numai câteva. Atât timp cât mintea este coerentă şi ordonată, mesajele care circulă dinspre creier spre corp, prin măduva spinării, vor produce semnale sincronizate, necesare unui organism echilibrat, sănătos.
Totuşi, există mulţi oameni care îşi petrec zilele într-o stare susţinută de unde Beta de înaltă frecvenţă. Pentru aceştia, totul este o urgenţă. Creierul le este constant într-un ciclu foarte rapid, care costă întreg sistemul. Viaţa trăită în această zonă îngustă de unde cerebrale seamănă cu condusul unei maşini în viteza întâi ţinând, simultan, piciorul pe acceleraţie. Astfel de oameni "conduc prin viaţă" fară vreun răgaz în care să se gândească să schimbe viteza şi să intre în celelalte regimuri de undă cerebrală.
Repetarea continuă a gândurilor bazate pe supravieţuire creează sentimente de furie, frică, tristeţe, anxietate, deprimare, spirit de competitivitate, agresivitate, insecuritate, frustrare şi multe altele. Persoanele respective devin atât de prinse în aceste emoţii ameţitoare, încât se străduiesc să-şi analizeze problemele privind din interiorul acestor sentimente familiare, care nu fac altceva decât să perpetueze şi mai multe gânduri concentrate exclusiv pe supravieţuire.
Aduceţi-vă aminte totodată că reacţia de stres se poate declanşa numai prin intermediul gândului - modul nostru de a gândi consolidează însăşi starea mental-corporală, care, la rândul ei, ne face să gândim la fel... iar bucla se perpetuează. Este ca şarpele care-şi înghite coada.
Undele Beta de înaltă frecvenţă produc un amestec nesănătos de substanţe chimice specifice stresului care pot strica echilibrul cerebral, ca o orchestră simfonică ce interpretează fals. Unele părţi din creier nu se mai coordonează eficient cu altele, regiuni întregi funcţionează separat şi în contradictoriu. Ca o casă împărţită în contradicţie cu propria ei structură, creierul nu mai comunică organizat, holistic. Atunci când substanţele chimice de stres forţează creierul raţional/cortexul să funcţioneze segregat, noi funcţionăm ca şi cum am suferi de tulburări de personalitate multiplă, numai că "personalităţile" noastre sunt active concomitent, în loc de succesiv.
Desigur, atunci când semnalele dezordonate, incoerente, ale creierului transmit, prin sistemul nervos central, mesaje confuze, aleatorii, către restul sistemelor fiziologice, organismul se dezechilibrează, îşi pierde homeostaza sau echilibrul, favorizând astfel apariţia bolilor.
Dacă trăim mult timp în acest regim cu nivel ridicat de stres cauzat de o funcţionare cerebrală haotică, inima este afectată (determinând apariţia aritmiei sau a tensiunii arteriale ridicate), digestia începe să manifeste probleme (apare indigestia, refluxul şi alte simptome asociate), iar sistemul imunitar slăbeşte (ceea ce are drept rezultat apariţia răcelilor, alergiilor, a cancerului, a artritei reumatoide etc.)
