Am început acest capitol povestindu-vă despre momentul în care, întins pe canapea, mi-am dat seama de discrepanţa dintre cine eram cu adevărat şi identitatea pe care o prezentam în faţa lumii. Aşa că aş vrea să închei acest capitol relatându-vă restul poveştii...
Aproximativ în perioada în care a avut loc această întâmplare, călătoream frecvent, ţinând conferinţe în faţa unor persoane care mă văzuseră în filmul What the BLEEP Do We Know ? Când mă adresam diverselor grupuri, mă simţeam cu adevărat înviorat şi păream, cu siguranţă, fericit. În astfel de momente, însă, aveam o senzaţie de amorţeală. Atunci m-a izbit. Trebuia să par aşa cum se aştepta toată lumea de la mine, judecând după cum apăream în film. Începusem să cred că eram altcineva şi aveam nevoie de lume ca să-mi amintească cine credeam că sunt. Duceam, de fapt, două existenţe diferite. Nu mai voiam să fiu prins în această capcană.
Cum stăteam singur în dimineaţa aceea, am simţit că-mi bate inima şi am început să mă gândesc cine îmi bate inima. Mi-am dat seama într-o clipă că mă depărtasem de această inteligenţă înnăscută. Am închis ochii şi mi-am concentrat toată atenţia asupra acestui lucru. Am început să recunosc cine fusesem, ce ascunsesem şi cât de nefericit eram. Am început să abandonez unele aspecte legate de mine, încredinţându-le în braţele acestei inteligenţe superioare.
Pe urmă, mi-am amintit cine nu mai voiam să fiu. Am hotărât cum nu mai voiam să trăiesc cu vechea mea personalitate. Mai apoi, mi-am observat comportamentele inconştiente, gândurile şi senzaţiile care îmi consolidau vechiul sine şi le-am evaluat şi reevaluat, până am ajuns să le cunosc foarte bine.
Apoi, am reflectat la cine voiam să fiu ca nouă personalitate... până m-am transformat în ea. Am început, dintr-odată, să mă simt altfel - plin de bucurie. N-avea nimic de-a face cu toate lucrurile din jurul meu, era parte a unei identităţi fară legătură cu nimic din afara mea. Ştiam că eram pe cale să realizez ceva.
Am avut o reacţie imediată după acea primă meditaţie, care mi-a atras atenţia, pentru că persoana care s-a ridicat de pe canapea n-a mai fost aceeaşi cu cea care se aşezase. M-am îndreptat de spate şi m-am simţit atât de conştient şi de viu.
Era ca şi cum vedeam o grămadă de lucruri pentru prima dată. Mi-a fost smulsă un fel de mască de pe faţă şi am constatat că îmi doream mai multe astfel de momente.
Aşa că m-am retras din propria mea viaţă, vreo şase luni. Mi-am menţinut, într-o oarecare măsură, activitatea de la clinică, dar mi-am anulat toate conferinţele. Prietenii credeau că-mi pierdeam minţile (şi chiar aşa şi era), pentru că succesul filmului What the BLEEP Do We Know ? era la apogeu şi-mi aminteau, mereu, câţi bani aş fi putut face. Dar eu o ţineam una şi bună că n-o să mai urc niciodată pe un platou de filmare până nu încetam să mai trăiesc conform unui ideal pentru uzul lumii şi începeam să fiu un model pentru mine. Nu mai voiam să ţin conferinţe până nu ajungeam exemplul viu al tuturor lucrurilor despre care vorbeam. Aveam nevoie de o pauză de meditaţie şi de realizarea unor transformări reale în propria viaţă, doream să generez bucurie din interior şi nu din exterior. Şi doream ca acest lucru să transpară în timpul conferinţelor.
Transformarea mea nu a fost imediată. Meditam în fiecare zi, examinându-mi emoţiile nedorite şi, una câte una, am început să le dememorez. Mi-am început meditaţiile de dezvăţare şi reînvăţare şi luni de zile am fost preocupat să mă schimb. În cursul acestui proces, îmi demontam intenţionat vechea identitate şi mă dezvăţam de obiceiul de a fi eu însumi.
Acesta a fost momentul în care am început să mă simt fericit fară niciun motiv. Deveneam din ce în ce mai fericit şi nimic din afară nu justifica această stare. Astăzi, îmi fac timp să meditez în fiecare dimineaţă pentru că vreau mai mult din această stare de a fi.
Indiferent ce v-a atras la această carte, când vă hotărâţi să vă schimbaţi, trebuie să faceţi trecerea la o conştiinţă nouă. Trebuie să vă clarificaţi foarte bine ce faceţi, cum gândiţi, cum trăiţi şi cum sunteţi... până ajungeţi să nu mai fiţi dumneavoastră înşivă şi nici nu vă mai doriţi să fiţi. Iar această transformare trebuie să vă pătrundă până în măduva oaselor.
Ceea ce urmează să aflaţi este ce am făcut eu, paşii pe care i-am urmat în realizarea propriei transformări. Capul sus însă - dumneavoastră înşivă puteţi să-i fi făcut deja. Nu mai urmează decât încă vreo câteva informaţii legate de procesul de meditaţie, astfel încât să înţelegeţi această metodă de schimbare. Să pornim, aşadar.
CAPITOLUL 8
Meditaţie, demistificarea misticului
şi unde ale propriului viitor
În capitolul anterior scriam despre nevoia de a arunca o punte între ceea ce suntem cu adevărat şi imaginea pe care o prezentăm lumii. Când suntem în stare să facem acest lucru, putem începe demersul de eliberare a energiei pentru a deveni sinele ideal, modelat după personalităţi marcante din istoria lumii precum Gandhi şi Ioana d'Arc. Şi, aşa cum spuneam, una dintre cheile încercării de a ne dezvăţa de a fi noi înşine o constituie efortul susţinut de a ne dezvolta spiritul de observaţie - fie că acesta atrage după sine un demers metacognitiv (monitorizarea propriilor gânduri), fie că înseamnă recurs la nemişcare sau concentrare mai intensă asupra propriului comportament şi a modalităţii în care elementele din mediu pot declanşa reacţii emoţionale.
Cu alte cuvinte, cum faceţi să vă dezvoltaţi spiritul de observaţie, să vă rupeţi lanţurile emoţionale cu corpul, mediul şi timpul şi să eliminaţi discrepanţa ? Răspunsul este simplu: prin meditaţie. Se poate să fi observat că, până la acest punct, m-am străduit să vă stârnesc interesul cu scurte aluzii la meditaţie ca modalitate de a vă dezvăţa de obiceiul de a fi dumneavoastră înşivă şi de a începe, ca model ideal de sine, să vă creaţi o viaţă nouă. V-am spus că informaţiile din partea I şi partea a II-a ale acestei cărţi vă vor pregăti să înţelegeţi ce faceţi, de fapt, când aplicaţi paşii de meditaţie pe care îi veţi exersa în partea a III-a. Este momentul acum să explicăm mecanismele interioare ale proceselor la care mă refer când folosesc termenul de meditaţie.
Folosirea acestui termen ne poate duce cu mintea la imaginea unei persoane aşezate cu picioarele încrucişate în faţa unui altar, acasă, a unui yoghin bărbos şi în halat, prosternat într-o peşteră izolată pe Himalaya sau orice altă imagine. Persoana respectivă poate fi o reprezentare a ceea ce dumneavoastră înţelegeţi prin modalitate de "domolire", de golire a minţii, de concentrare a atenţiei asupra unui gând sau de angajare în oricare alte variaţiuni ale practicii meditaţiei.
Există o mulţime de tehnici de meditaţie, dar, în această carte, dorinţa mea este să vă ajut să produceţi cel mai de dorit beneficiu al meditaţiei - capacitatea de accesare şi pătrundere în sistemul de operare al subconştientului, astfel încât să puteţi trece de la a fi dumneavoastră înşivă, cu gândurile, convingerile, acţiunile şi emoţiile aferente, la observarea acelor lucruri... şi apoi, odată ajuns acolo, să vă reprogramaţi subconştient creierul şi corpul în raport cu o minte nouă. Când treceţi de la producerea inconştientă de gânduri, convingeri, acţiuni şi emoţii şi preluaţi controlul asupra acestora prin aplicarea conştientă a propriei voinţe, atunci puteţi desfereca lanţurile vechiului sine şi crea altul nou. Modalitatea de a ajunge în punctul în care sunteţi capabil să accesaţi acest sistem de operare şi să aduceţi inconştientul la suprafaţă şi să-l conştientizaţi constituie subiectul la care ne vom referi în restul acestei cărţi.
O definiţie a meditaţiei: cum să ne familiarizăm cu noi înşine
În limba tibetană, a medita înseamnă "a se familiariza" în consecinţă, şi eu folosesc acest termen ca sinonim pentru auto-observaţie şi pentru dezvoltare personală. La urma urmei, ca să vă familiarizaţi cu ceva trebuie să petreceţi un timp doar observându-l. Din nou, momentul-cheie pentru realizarea oricărei transformări constă în trecerea de la a fi lucrul respectiv, la observarea acestuia.
Un alt mod de a gândi ar fi să consideraţi această tranziţie ca trecere de la statutul de înfăptuitor la cel de înfaptuitor/observator. O analogie potrivită aici ar fi situaţia atleţilor sau a performerilor - jucători de golf, schiori, înotători, dansatori, cântăreţi sau actori, cărora, când doresc să-şi modifice în vreun fel oarecare tehnica, majoritatea antrenorilor le recomandă să urmărească înregistrări video ale propriilor performanţe. Cum altfel să schimbaţi un mod vechi de operare cu unul nou, fară a vedea cum arată şi unul, şi celălalt ?
Acelaşi lucru se întâmplă şi cu sinele vechi şi cu cel nou. Cum să vă opriţi să mai faceţi lucrurile într-un anume fel, fară să ştiţi cum arată felul acela ? Termenul pe care îl folosesc eu deseori pentru a descrie această fază a transformării este dezvăţare.
Acest proces de familiarizare cu sinele funcţionează în ambele sensuri - e nevoie să "vedeţi" şi noul, şi vechiul sine. Trebuie să vă auto-observaţi atât de precis şi atent, cum vă descriam, încât să nu îngăduiţi niciunui gând sau comportament automat, niciunei emoţii inconştiente să treacă neobservate. Fiind înzestrat cu echipamentul necesar pentru asta - datorită mărimii lobului frontal - vă puteţi autoexamina şi puteţi decide ce doriţi să schimbaţi ca să vă realizaţi mai bine în viaţă.
Hotărâţi-vă să nu mai fiţi dumneavoastră înşivă
Când deveniţi conştient de aspectele inconştiente ale sinelui vechi, de rutină, înrădăcinat în sistemul de operare al subconştientului, sunteţi pe punctul de a începe procesul de transformare al oricărui aspect legat de propria persoană.
Ce măsuri luaţi în mod normal când vă hotărâţi cu adevărat să faceţi un lucru altfel ? Vă separaţi de lumea exterioară suficient timp pentru a vă gândi ce să faceţi şi ce nu. Începeţi să conştientizaţi multe aspecte ale vechiului sine şi purcedeţi la conceperea unui plan de acţiune asociat cu noul sine.
De exemplu, dacă vreţi să fiţi fericit, primul pas este să încetaţi să mai fiţi nefericit - adică să nu mai nutriţi acele gânduri care vă fac nefericit şi să renunţaţi să mai simţiţi emoţiile de durere, tristeţe şi amărăciune. Dacă doriţi să deveniţi bogat, veţi decide probabil să încetaţi acţiunile care vă fac sărac. Dacă vreţi să fiţi sănătos, va fi nevoie să renunţaţi la modul nesănătos de viaţă. Aceste exemple au menirea de a demonstra că, mai întâi de toate, este obligatoriu să vă hotărâţi să nu mai fiţi cel de dinainte, în asemenea măsură încât să faceţi loc unei personalităţi noi - un nou fel de a gândi, de a simţi şi de a acţiona.
Iată de ce, dacă eliminaţi stimulii exercitaţi de mediul exterior închizând ochii şi stând liniştit (reducând aportul senzorial), aducându-vă corpul într-o stare de nemişcare şi fară a vă mai concentra asupra timpului linear, veţi deveni conştient doar de cum gândiţi şi (vă) simţiţi. Şi, când începeţi să acordaţi atenţie stărilor dumneavoastră emoţionale şi corporale inconştiente şi vă "familiarizaţi" cu programele dumneavoastră automate, inconştiente, până devin conştiente, asta înseamnă că meditaţi ?
Răspunsul este afirmativ. A "te cunoaşte pe tine însuţi" înseamnă a medita.
Dacă nu mai sunteţi vechea personalitate, ci observaţi, în schimb, diferitele sale aspecte, n-aţi fi de acord că sunteţi conştiinţa care observă programele acelei identităţi din trecut ? Cu alte cuvinte, dacă observaţi conştient vechiul sine, încetaţi să-l mai personificaţi. Cum treceţi de la lipsa conştientizării la conştientizare, începeţi să vă obiectivaţi mintea subiectivă. Adică, concentrându-vă atenţia pe vechea obişnuinţă de a fi dumneavoastră înşivă, participarea dumneavoastră conştientă începe să vă separe de programele acelea inconştiente şi să vă confere mai mult control asupra acestora.
Dacă tot a venit vorba, când reuşiţi să vă reţineţi conştient de la stările emoţionale şi corporale de rutină, "celulele nervoase nu se mai declanşează împreună, încetând să mai facă parte din acelaşi circuit". Pe măsură ce vă remodelaţi echipamentul neurologic al vechiului sine, încetaţi să mai transmiteţi aceleaşi informaţii, aceloraşi gene. Vă dezvăţaţi să mai fiţi dumneavoastră înşivă.
Reflectaţi la o manifestare de sine superioară
Să mai înaintăm puţin. Odată familiarizaţi cu vechiul sine în asemenea măsură încât niciun gând, niciun comportament şi nicio emoţie nu vă fac să recădeţi inconştient în vechile obiceiuri, veţi fi, poate, de acord că n-ar strica să începeţi să vă familiarizaţi cu noul sine. În consecinţă, vă puteţi întreba: Ce manifestare superioară de sine există şi mi-aş dori să ating ?
Dacă vă activaţi lobul frontal şi reflectaţi la aceste aspecte ale sinelui, veţi începe să vă faceţi creierul să gândească diferit faţă de vremurile când era celălalt sine. În timp ce lobul frontal ("şeful cel mare") cântăreşte această nouă întrebare, îşi plimbă privirea peste peisajul alcătuit de restul creierului şi combină fară cusur toate cunoştinţele şi experienţele pe care le-aţi stocat într-un singur model de gândire. Vă ajută să creaţi o reprezentare internă asupra căreia să începeţi să vă concentraţi.
