Figura 8E - Să presupunem că acest cerc reprezintă mintea. La naștere, mintea noastră este, în întregime, de factură subconștientă.

În continuare, să aruncăm o privire la figura 8F. Simbolurile plus şi minus reprezintă modul în care mintea în dezvoltare a copilului învaţă din identificări şi asocieri pozitive şi negative, care generează obişnuinţe şi comportamente.

Iată un exemplu de identificare pozitivă: când simte un disconfort sau îi e foame, sugarul plânge, într-un efort de a comunica şi de a atrage atenţia mamei. Când părintele de care depinde îngrijirea copilului răspunde şi-l hrăneşte sau îi schimbă scutecele, sugarul stabileşte o legătură importantă între lumea lui interioară şi cea exterioară. Nu-i trebuie decât vreo câteva repetiţii ca să înveţe să asocieze plânsul cu alăptatul sau cu starea de confort, care se transformă, astfel, în comportament.

Un exemplu elocvent de asociere negativă poate fi cel în care un copil de doi ani pune degetul pe o sobă încinsă. Acesta învaţă repede să identifice obiectul pe care îl vede în exterior - soba - cu durerea resimţită în interior şi, după câteva tentative, învaţă o lecţie preţioasă.

Mintea în dezvoltare

Figura 8F - Cu timpul începem să învăţăm prin asociere, prin diferitele interacţiuni dintre universul nostru interior şi mediul înconjurător, cu ajutorul simţurilor.

În ambele cazuri, s-ar putea spune că, în momentul în care copilul observă o modificare internă de natură chimică în organism, creierul ciuleşte urechile şi acordă atenţie oricărui aspect din mediul exterior care a generat modificarea respectivă, durere sau plăcere. Aceste tipuri de identificări şi asocieri încep să dezvolte, încet, multe obişnuinţe, deprinderi şi comportamente.

Aşa cum aţi aflat, undeva în jurul vârstei de şase sau şapte ani, pe măsură ce undele cerebrale se transformă în unde Alfa, copilul începe să-şi dezvolte mintea analitică sau critică. La majoritatea copiilor, mintea analitică îşi încheie dezvoltarea, de obicei, între 7 şi 12 ani.

Meditaţia ne poartă dincolo de mintea analitică, în subconştient

În figura 8G, linia care traversează partea superioară a cercului este mintea analitică, acţionând ca barieră de separare a conştientului de subconştient. La adulţi, această minte critică preferă să raţioneze, să evalueze, să anticipeze, să prevadă, să compare ce cunoaşte cu ce învaţă sau să pună în contrast datele cunoscute cu cele necunoscute. De cele mai multe ori, când adulţii sunt conştienţi, mintea lor analitică este mereu la lucru, aceştia funcţionând într-o "lume" a undelor Beta.

Mintea analitică

Figura 8G - Între 6 şi 7 ani începe să se formeze mintea analitică. Aceasta acţionează ca barieră de separare a conştientului de subconştient; evoluţia acesteia se încheie, de obicei, între 7 şi 12 ani.

Să privim acum figura 8H. Deasupra liniei care reprezintă mintea analitică se găseşte conştientul, care constituie 5% din total. Acesta este sediul logicii şi al raţiunii, care contribuie la voinţa noastră, la intenţii şi la abilităţi creative.

Subconştientul, care reprezintă aproximativ 95% din ceea ce suntem, constă din identificările şi asocierile acelea pozitive şi negative care dau naştere obişnuinţelor şi comportamentelor.

Mintea conştientă şi mintea subconştientă

Figura 8H - Mintea este compusă din 5% conştient şi 95% subconştient. Conştientul operează în primul rând cu logica şi raţiunea, care dau naştere voinţei, credinţei, capacităţilor creatoare şi intenţiilor. Subconştientul cuprinde nenumăratele noastre identificări pozitive şi negative, care dau naştere obiceiurilor, comportamentelor, abilităţilor, credinţelor şi percepţiilor.

Figura 8I ilustrează scopul fundamental al meditaţiei (reprezentat de săgeată): depăşirea minţii analitice. Aflaţi la nivelul acesteia, schimbarea adevărată nu se poate produce. Ne putem analiza vechiul sine, dar nu ne putem dezinstala vechile programe şi instala altele noi.

Meditaţia deschide poarta dintre conştient şi subconştient. Medităm ca să pătrundem în sistemul de operare al subconştientului, locul unde sălăşluiesc toate obişnuinţele şi comportamentele nedorite, şi să le transformăm în modalităţi mai productive, care să ne sprijine în viaţă.

Meditaţia - transcenderea minţii analitice

Figura 8I - Unul dintre principalele scopuri ale meditaţiei este transcenderea conştientului şi pătrunderea în subconştient, pentru modificarea obiceiurilor, comportamentelor, convingerilor, reacţiilor emoţionale, atitudinilor şi stărilor inconştiente de a fi, cu caracter autodistructiv.

Meditaţia ne poartă de la starea de undă cerebrală Beta la stările Alfa şi Theta

Să observăm cum puteţi învăţa să schimbaţi vitezele şi să accesaţi stările de undă cerebrală ca să vă puteţi depăşi trupul, mediul şi timpul. Puteţi, în mod natural, să reduceţi viteza mare a vigilenţei creierului şi corpului şi ajunge, astfel, într-o stare mai relaxată, mai ordonată şi sistematizată de unde cerebrale.

Astfel, este foarte posibil să vă modificaţi în mod conştient undele cerebrale, de la starea de undă Beta de înaltă frecvenţă la Alfa şi Theta (vă puteţi antrena să vă deplasaţi în sus şi în jos pe scara undelor cerebrale). Procedând astfel, deschideţi porţile spre transformarea personală adevărată. Treceţi graniţa şi pătrundeţi dincolo de tipul comun de gândire, alimentat de reacţii la regimul de supravieţuire, intrând în domeniul subconştientului.

În timpul meditaţiei, transcendeţi ce simte trupul, încetaţi să mai fiţi la voia mediului şi pierdeţi noţiunea timpului. Vă uitaţi propria identitate. Cum închideţi ochii, semnalele transmise din exterior se diminuează, iar neocortexul are mai puţin de gândit şi analizat. în consecinţă, mintea analitică începe să se domesticească, iar activitatea electrică a neocortexului se linişteşte.

Apoi, când priviţi cu atenţie calmă, când vă concentraţi şi vă focalizaţi în manieră relaxată, vă activaţi automat lobul frontal, ceea ce reduce activarea sinaptică în restul neocortexului. De aceea, reduceţi volumul circuitelor cerebrale care procesează timpul şi spaţiul. Aceasta îngăduie undelor cerebrale să se domolească firesc şi să ajungă în starea Alfa. Acum treceţi dintr-o stare de supravieţuire într-una mai creativă, iar creierul se recalibrează în mod natural, ajungând într-o stare de undă mai ordonată, coerentă.

Unul dintre paşii ulteriori de meditaţie, dacă exersaţi în continuare, este pătrunderea în frecvenţa de undă Theta, când corpul este adormit, dar mintea veghează. Acesta este un tărâm de poveste. Acum sunteţi într-un sistem mai profund al subconştientului şi puteţi să transformaţi asocierile negative într-unele pozitive.

Este important să reţineţi că, dacă v-aţi condiţionat corpul să se transforme în minte, iar corpul este oarecum adormit în timp ce mintea e trează, am putea spune că tandemul minte-corp nu mai opune rezistenţă. În starea Theta, corpul nu mai deţine controlul, iar dumneavoastră sunteţi liber să visaţi, să schimbaţi programe subconştiente şi să creaţi, în sfârşit, de pe poziţii lipsite cu totul de obstacole.

Odată ce corpul nu mai conduce mintea, servitorul nu mai e stăpân, iar dumneavoastră acţionaţi acum dintr-un loc unde aveţi putere reală. Sunteţi asemenea unui copil pătrunzând pe tărâmul raiului.

Adâncirea în visare, coborârea şi urcarea pe treptele conştiinţei... în mod firesc

Când sunteţi pe punctul de a adormi, treceţi printr-un spectru de stări de undă, de la Beta la Alfa la Theta, sfârşind cu Delta. Tot aşa, când vă treziţi dimineaţa, urcaţi în mod firesc de la Delta la Theta şi apoi la Alfa şi, în final, la Beta, revenind la starea de conştientă. Când "vă băgaţi minţile în cap", revenind de pe tărâmul celălalt, vă amintiţi cine sunteţi, problemele de viaţă, persoana de alături din pat, casa în care locuiţi, unde locuiţi şi... hocus-pocus ! Vă regăsiţi înapoi în starea Beta, la acelaşi vechi sine. Unii se prăbuşesc foarte repede prin aceste niveluri, ca o bilă de oţel care cade de pe acoperişul unei clădiri. Trupurile le sunt atât de epuizate de oboseală, încât coborârea firească pe treptele scării, către stările subconştiente, se întâmplă prea repede.

Alţii nu pot schimba vitezele că să avanseze în mod natural către somn; sunt excesiv de concentraţi pe stimulii din propria viaţă, care le consolidează stările de dependenţă mentală şi emoţională. Aceştia sunt măcinaţi de insomnii şi pot lua medicamente care să le modifice chimismul creierului şi să le sedeze corpul. Oricum ar sta lucrurile, problemele de somn pot fi semne ale lipsei de sincronizare dintre creier şi minte.

Cele mai bune momente de meditaţie: dimineaţa şi seara, când se deschide poarta către subconştient

Ca rezultat al modificărilor normale zilnice ale chimismului cerebral (în mod alternativ, creierul produce serotonină, un neurotransmiţător activ, în principal, pe durata zilei, care vă face vigilent şi melatonină, neurotransmiţătorul de noapte, care începe să vă relaxeze ca să adormiţi), există două împrejurări în care se deschide poarta către subconştient - când vă duceţi seara la culcare şi când vă treziţi, dimineaţa. Aşadar, e o idee bună să meditaţi dimineaţa sau seara, pentru că vă va fi mai uşor să alunecaţi într-o stare de undă Alfa sau Theta.

Îmi place să mă trezesc devreme ca să încep meditaţia, pentru că, atunci când nu m-am trezit complet, mă aflu încă în starea Alfa. Personal, mie îmi place că creez de la zero.

Alţii preferă seara târziu. Aceştia ştiu că trupul (aflat la pupitrul de comandă în cursul zilei) este prea obosit acum ca să "fie" minte şi pot crea fară efort, profitând de faza Alfa şi intrând chiar în starea Theta, cât timp sunt încă treji.

Meditaţia la mijlocul zilei ar putea fi dificilă, mai ales dacă lucraţi într-un birou aglomerat, dacă aveţi de gestionat un cămin şi mulţi copii care vă solicită atenţia exclusivă ori sunteţi implicat în activităţi care necesită atenţie concentrată. În astfel de împrejurări, s-ar putea să vă aflaţi în plină stare Beta de înaltă frecvenţă, iar păşitul peste pragul uşii despre care vorbeam ar putea să necesite prea mult efort.

      Funcţia undei cerebrale

Figura 8J - Această diagramă arată modul în care funcţiile undei cerebrale se deplasează dinspre starea de activitate cea mai înaltă şi rapidă (Beta), către cea mai joasă şi lentă (Delta). Trebuie reţinut faptul că undele Alfa au rolul de punte între conştient şi subconştient. Cu cât undele cerebrale sunt mai joase/lente, cu atât ne aflăm mai adânc în subconştient; cu cât undele cerebrale sunt mai înalte/rapide, cu atât ne plasăm mai pronunţat în domeniul conştientului.

Preluarea controlului asupra stării de meditaţie

Tehnicile de reflecţie interioară deprind din nou mintea, corpul şi creierul să devină prezente, în loc să se streseze anticipând vreun eveniment viitor care vă obsedează. Totodată, meditaţia dezancorează tandemul minte-trup din trecut şi vă eliberează de emoţiile care vă ţin în mrejele unei existenţe familiare.