Indiferent ce v-a atras la această carte, când vă hotărâţi să vă schimbaţi, trebuie să faceţi trecerea la o conştiinţă nouă. Trebuie să vă clarificaţi foarte bine ce faceţi, cum gândiţi, cum trăiţi şi cum sunteţi... până ajungeţi să nu mai fiţi dumneavoastră înşivă şi nici nu vă mai doriţi să fiţi. Iar această transformare trebuie să vă pătrundă până în măduva oaselor.

Ceea ce urmează să aflaţi este ce am făcut eu, paşii pe care i-am urmat în realizarea propriei transformări. Capul sus însă - dumneavoastră înşivă puteţi să-i fi făcut deja. Nu mai urmează decât încă vreo câteva informaţii legate de procesul de meditaţie, astfel încât să înţelegeţi această metodă de schimbare. Să pornim, aşadar.

      CAPITOLUL 8

Meditaţie, demistificarea misticului

şi unde ale propriului viitor

În capitolul anterior scriam despre nevoia de a arunca o punte între ceea ce suntem cu adevărat şi imaginea pe care o prezentăm lumii. Când suntem în stare să facem acest lucru, putem începe demersul de eliberare a energiei pentru a deveni sinele ideal, modelat după personalităţi marcante din istoria lumii precum Gandhi şi Ioana d'Arc. Şi, aşa cum spuneam, una dintre cheile încercării de a ne dezvăţa de a fi noi înşine o constituie efortul susţinut de a ne dezvolta spiritul de observaţie - fie că acesta atrage după sine un demers metacognitiv (monitorizarea propriilor gânduri), fie că înseamnă recurs la nemişcare sau concentrare mai intensă asupra propriului comportament şi a modalităţii în care elementele din mediu pot declanşa reacţii emoţionale.

Cu alte cuvinte, cum faceţi să vă dezvoltaţi spiritul de observaţie, să vă rupeţi lanţurile emoţionale cu corpul, mediul şi timpul şi să eliminaţi discrepanţa ? Răspunsul este simplu: prin meditaţie. Se poate să fi observat că, până la acest punct, m-am străduit să vă stârnesc interesul cu scurte aluzii la meditaţie ca modalitate de a vă dezvăţa de obiceiul de a fi dumneavoastră înşivă şi de a începe, ca model ideal de sine, să vă creaţi o viaţă nouă. V-am spus că informaţiile din partea I şi partea a II-a ale acestei cărţi vă vor pregăti să înţelegeţi ce faceţi, de fapt, când aplicaţi paşii de meditaţie pe care îi veţi exersa în partea a III-a. Este momentul acum să explicăm mecanismele interioare ale proceselor la care mă refer când folosesc termenul de meditaţie.

Folosirea acestui termen ne poate duce cu mintea la imaginea unei persoane aşezate cu picioarele încrucişate în faţa unui altar, acasă, a unui yoghin bărbos şi în halat, prosternat într-o peşteră izolată pe Himalaya sau orice altă imagine. Persoana respectivă poate fi o reprezentare a ceea ce dumneavoastră înţelegeţi prin modalitate de "domolire", de golire a minţii, de concentrare a atenţiei asupra unui gând sau de angajare în oricare alte variaţiuni ale practicii meditaţiei.

Există o mulţime de tehnici de meditaţie, dar, în această carte, dorinţa mea este să vă ajut să produceţi cel mai de dorit beneficiu al meditaţiei - capacitatea de accesare şi pătrundere în sistemul de operare al subconştientului, astfel încât să puteţi trece de la a fi dumneavoastră înşivă, cu gândurile, convingerile, acţiunile şi emoţiile aferente, la observarea acelor lucruri... şi apoi, odată ajuns acolo, să vă reprogramaţi subconştient creierul şi corpul în raport cu o minte nouă. Când treceţi de la producerea inconştientă de gânduri, convingeri, acţiuni şi emoţii şi preluaţi controlul asupra acestora prin aplicarea conştientă a propriei voinţe, atunci puteţi desfereca lanţurile vechiului sine şi crea altul nou. Modalitatea de a ajunge în punctul în care sunteţi capabil să accesaţi acest sistem de operare şi să aduceţi inconştientul la suprafaţă şi să-l conştientizaţi constituie subiectul la care ne vom referi în restul acestei cărţi.

O definiţie a meditaţiei: cum să ne familiarizăm cu noi înşine

În limba tibetană, a medita înseamnă "a se familiariza" în consecinţă, şi eu folosesc acest termen ca sinonim pentru auto-observaţie şi pentru dezvoltare personală. La urma urmei, ca să vă familiarizaţi cu ceva trebuie să petreceţi un timp doar observându-l. Din nou, momentul-cheie pentru realizarea oricărei transformări constă în trecerea de la a fi lucrul respectiv, la observarea acestuia.

Un alt mod de a gândi ar fi să consideraţi această tranziţie ca trecere de la statutul de înfăptuitor la cel de înfaptuitor/observator. O analogie potrivită aici ar fi situaţia atleţilor sau a performerilor - jucători de golf, schiori, înotători, dansatori, cântăreţi sau actori, cărora, când doresc să-şi modifice în vreun fel oarecare tehnica, majoritatea antrenorilor le recomandă să urmărească înregistrări video ale propriilor performanţe. Cum altfel să schimbaţi un mod vechi de operare cu unul nou, fară a vedea cum arată şi unul, şi celălalt ?

Acelaşi lucru se întâmplă şi cu sinele vechi şi cu cel nou. Cum să vă opriţi să mai faceţi lucrurile într-un anume fel, fară să ştiţi cum arată felul acela ? Termenul pe care îl folosesc eu deseori pentru a descrie această fază a transformării este dezvăţare.

Acest proces de familiarizare cu sinele funcţionează în ambele sensuri - e nevoie să "vedeţi" şi noul, şi vechiul sine. Trebuie să vă auto-observaţi atât de precis şi atent, cum vă descriam, încât să nu îngăduiţi niciunui gând sau comportament automat, niciunei emoţii inconştiente să treacă neobservate. Fiind înzestrat cu echipamentul necesar pentru asta - datorită mărimii lobului frontal - vă puteţi autoexamina şi puteţi decide ce doriţi să schimbaţi ca să vă realizaţi mai bine în viaţă.

Hotărâţi-vă să nu mai fiţi dumneavoastră înşivă

Când deveniţi conştient de aspectele inconştiente ale sinelui vechi, de rutină, înrădăcinat în sistemul de operare al subconştientului, sunteţi pe punctul de a începe procesul de transformare al oricărui aspect legat de propria persoană.

Ce măsuri luaţi în mod normal când vă hotărâţi cu adevărat să faceţi un lucru altfel ? Vă separaţi de lumea exterioară suficient timp pentru a vă gândi ce să faceţi şi ce nu. Începeţi să conştientizaţi multe aspecte ale vechiului sine şi purcedeţi la conceperea unui plan de acţiune asociat cu noul sine.

De exemplu, dacă vreţi să fiţi fericit, primul pas este să încetaţi să mai fiţi nefericit - adică să nu mai nutriţi acele gânduri care vă fac nefericit şi să renunţaţi să mai simţiţi emoţiile de durere, tristeţe şi amărăciune. Dacă doriţi să deveniţi bogat, veţi decide probabil să încetaţi acţiunile care vă fac sărac. Dacă vreţi să fiţi sănătos, va fi nevoie să renunţaţi la modul nesănătos de viaţă. Aceste exemple au menirea de a demonstra că, mai întâi de toate, este obligatoriu să vă hotărâţi să nu mai fiţi cel de dinainte, în asemenea măsură încât să faceţi loc unei personalităţi noi - un nou fel de a gândi, de a simţi şi de a acţiona.

Iată de ce, dacă eliminaţi stimulii exercitaţi de mediul exterior închizând ochii şi stând liniştit (reducând aportul senzorial), aducându-vă corpul într-o stare de nemişcare şi fară a vă mai concentra asupra timpului linear, veţi deveni conştient doar de cum gândiţi şi (vă) simţiţi. Şi, când începeţi să acordaţi atenţie stărilor dumneavoastră emoţionale şi corporale inconştiente şi vă "familiarizaţi" cu programele dumneavoastră automate, inconştiente, până devin conştiente, asta înseamnă că meditaţi ?

Răspunsul este afirmativ. A "te cunoaşte pe tine însuţi" înseamnă a medita.

Dacă nu mai sunteţi vechea personalitate, ci observaţi, în schimb, diferitele sale aspecte, n-aţi fi de acord că sunteţi conştiinţa care observă programele acelei identităţi din trecut ? Cu alte cuvinte, dacă observaţi conştient vechiul sine, încetaţi să-l mai personificaţi. Cum treceţi de la lipsa conştientizării la conştientizare, începeţi să vă obiectivaţi mintea subiectivă. Adică, concentrându-vă atenţia pe vechea obişnuinţă de a fi dumneavoastră înşivă, participarea dumneavoastră conştientă începe să vă separe de programele acelea inconştiente şi să vă confere mai mult control asupra acestora.

Dacă tot a venit vorba, când reuşiţi să vă reţineţi conştient de la stările emoţionale şi corporale de rutină, "celulele nervoase nu se mai declanşează împreună, încetând să mai facă parte din acelaşi circuit". Pe măsură ce vă remodelaţi echipamentul neurologic al vechiului sine, încetaţi să mai transmiteţi aceleaşi informaţii, aceloraşi gene. Vă dezvăţaţi să mai fiţi dumneavoastră înşivă.

Reflectaţi la o manifestare de sine superioară

Să mai înaintăm puţin. Odată familiarizaţi cu vechiul sine în asemenea măsură încât niciun gând, niciun comportament şi nicio emoţie nu vă fac să recădeţi inconştient în vechile obiceiuri, veţi fi, poate, de acord că n-ar strica să începeţi să vă familiarizaţi cu noul sine. În consecinţă, vă puteţi întreba: Ce manifestare superioară de sine există şi mi-aş dori să ating ?

Dacă vă activaţi lobul frontal şi reflectaţi la aceste aspecte ale sinelui, veţi începe să vă faceţi creierul să gândească diferit faţă de vremurile când era celălalt sine. În timp ce lobul frontal ("şeful cel mare") cântăreşte această nouă întrebare, îşi plimbă privirea peste peisajul alcătuit de restul creierului şi combină fară cusur toate cunoştinţele şi experienţele pe care le-aţi stocat într-un singur model de gândire. Vă ajută să creaţi o reprezentare internă asupra căreia să începeţi să vă concentraţi.

Acest proces de contemplare construieşte noi reţele neurologice, în timp ce vă gândiţi la întrebarea de mai sus, neuronii vor începe să se activeze şi să se asambleze în şiruri, modele şi combinaţii noi, deoarece gândiţi diferit. Şi, ori de câte ori vă faceţi creierul să lucreze diferit, vă transformaţi mintea.

În timp ce proiectaţi noi acţiuni, cântăriţi noi posibilităţi, concepeţi noi modalităţi de a fi şi visaţi la noi stări mentale şi corporale, există un moment în care lobul frontal se activează şi reduce volumul Marii Triplete. În momentul acesta, gândul/gândurile respective se transformă într-o experienţă interioară; vă instalaţi noi programe şi echipamente în sistemul nervos, ca şi cum experienţa întruchipării noului sine vi s-a înfăptuit deja în creier. În plus, repetând acest proces în fiecare zi, idealul se transformă într-o stare mentală familiară.

Mai e ceva de adăugat. Dacă reflectaţi cu o asemenea intensitate la gândul asupra căruia vă concentraţi încât se transformă efectiv într-o experienţă, atunci produsul final al acesteia va fi o emoţie. Odată creată această emoţie, începeţi să vă simţiţi ca noul ideal, iar noul sentiment devine familiar. Reţineţi că, atunci când corpul începe să reacţioneze ca şi cum experienţa este deja o realitate prezentă, transmiteţi în mod diferit semnale genelor... iar corpul începe acum să se schimbe, înaintea manifestării fizice a evenimentului concret de viaţă. În acest moment aţi luat-o înaintea timpului şi, mai presus de toate, treceţi într-o nouă stare de a fi - trup şi minte deopotrivă. Şi, dacă repetaţi în mod consecvent acest proces, această stare de a fi vă va deveni familiară.

Dacă puteţi menţine această stare mentală şi corporală modificată, independent de mediul extern, de nevoile emoţionale ale corpului şi deasupra timpului, în lumea dumneavoastră îşi va face apariţia ceva diferit. Aceasta este legea cuantică.

E momentul să recapitulăm. Conform principiilor acestei meditaţii, tot ce aveţi de făcut este să ştiţi cine nu mai vreţi să "fiţi", într-atât de bine, încât vechiul sine vă este cunoscut - gândurile, comportamentele şi emoţiile asociate cu acesta - până în punctul în care "dezactivaţi" şi "demontaţi" vechea minte şi nu mai transmiteţi aceleaşi mesaje aceloraşi gene. Apoi reflectaţi, în mod repetat, la cine vă doriţi să "fiţi". Rezultatul este că veţi activa şi veţi monta noi circuite mentale cu care vă veţi condiţiona emoţional corpul, până în momentul în care vor deveni o a doua natură. Aceasta este schimbarea autentică.

O altă definiţie a meditaţiei: cultivarea sinelui

Pe lângă semnificaţia sa în limba tibetană, în limba sanscrită termenul a medita înseamnă "a cultiva sinele", definiţie care mie îmi place în mod deosebit datorită posibilităţilor de interpretare metaforică pe care le oferă - de exemplu, grădinăritul sau agricultura. Când cultivaţi solul, luaţi pământul bătătorit, care zăcuse înţelenit până atunci, şi-l întoarceţi cu o cazma sau altă unealtă. Aduceţi la lumina zilei pământ şi substanţe nutritive "noi", uşurând germinaţia seminţelor şi ajutând răsadurile să prindă rădăcini. Cultivarea poate necesita, totodată, îndepărtarea plantelor din anul trecut, a buruienilor rămase neobservate şi a pietrelor ridicate la suprafaţă în urma afânării naturale a solului.

Astfel, plantele de anul trecut pot fi considerate simbolul vechilor dumneavoastră creaţii izvorâte din gândurile, acţiunile şi emoţiile care vă definesc sinele cel vechi, familiar. Buruienile ar putea semnifica atitudinile, convingerile sau percepţiile împământenite despre sine, care vă subminează eforturile şi pe care nu le observaserăţi pentru că eraţi prea distras de alte lucruri. Pietrele pot simboliza multele straturi de blocaje şi limitări personale (care se ridică în mod natural la suprafaţă cu timpul şi vă blochează creşterea/dezvoltarea). Toate acestea reclamă îngrijire, astfel încât să puteţi face loc pentru plantarea unei noi grădini în propria minte. Altfel, dacă aţi planta o grădină sau o cultură nouă fară pregătire corespunzătoare, roadele vor fi sărace.

Speranţa mea este să fi înţeles până acum că este imposibil să vă creaţi un viitor nou când sunteţi înrădăcinat în propriul trecut. Vestigiile vechii grădinii (a minţii) trebuie curăţate înainte de a vă putea cultiva un nou sine prin plantarea seminţelor noilor gânduri, comportamente şi emoţii care creează o viaţă nouă.

Celălalt aspect esenţial este să vă asiguraţi că acest lucru nu se petrece la întâmplare: nu vorbim de plante sălbatice, care se scutură şi împrăştie la întâmplare seminţe pe pământ, dintre care doar câteva pătrund în sol şi ajung, în cele din urmă, să dea roade. Dimpotrivă, a cultiva înseamnă luarea unor decizii conştiente - când să lucrezi pământul, când să plantezi, ce să plantezi, cum se va armoniza fiecare plantă sădită cu restul, câtă apă şi cât îngrăşământ să amesteci şi aşa mai departe. Proiectarea şi pregătirea sunt esenţiale pentru reuşita acestor eforturi. Aceste aspecte necesită "atenţia noastră concentrată" în fiecare zi.

În mod similar, când vorbim despre o persoană care îşi cultivă interesul pentru un anume domeniu, ne referim la faptul că aceasta cercetează sfera respectivă cu discernământ. Totodată, spunem că este cultivată o persoană care a ales cu atenţie la ce să se expună şi care a strâns o gamă variată de cunoştinţe şi experienţe. Din nou, nimic din toate acestea nu se fac dintr-un capriciu, iar întâmplarea nu are aproape nimic de-a face.

Indiferent ce-aţi cultiva, exercitaţi un anumit control, indispensabil pentru transformarea oricărei părţi a propriului sine. În loc să permiteţi lucrurilor să se dezvolte "în mod firesc", interveniţi şi întreprindeţi demersuri conştiente de reducere a probabilităţii de nereuşită. Scopul din spatele acestui întreg efort este strângerea unei recolte bogate. În cazul cultivării prin meditaţie a unei noi personalităţi, roadele bogate sunt reprezentate de crearea unei noi realităţi.

Crearea unei alte minţi seamănă cu cultivarea unei grădini. Manifestările produse de grădina propriei minţi vor fi exact precum roadele pământului. Îngrijiţi-le bine.

Meditaţia pentru schimbare: trecerea de la inconştient la conştient

Rezumatul procesului de meditaţie sună în felul următor: trebuie să vă dezvăţaţi de obiceiul de a fi dumneavoastră înşivă şi să vă reinventaţi un nou sine; să vă "pierdeţi" mintea şi să creaţi alta nouă; să remodelaţi conexiunile sinaptice îndepărtându-le pe cele vechi şi creând unele proaspete; să dememoraţi emoţiile trecutului şi să recondiţionaţi corpul în raport cu o altă minte şi alte emoţii, şi, în sfârşit, să renunţaţi la trecut şi să creaţi un nou viitor.

Modelul biologic al schimbării

Figura 8A - Modelul biologic de schimbare implică transformarea trecutului familiar într-un nou viitor.

Să aruncăm o privire mai atentă asupra câtorva dintre componentele acestui proces.